Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Oradea şi Primăria Municipiului Oradea, alături de Asociaţia "Cei 40 de Mucenici", au organizat luni, 26 octombrie, o dublă lansare de carte, în sala Traian Moşoiu: "Virginia Zeani. Portret" şi "Episcopul Valeriu Traian Frenţiu. Scrisori pastorale, circulare şi discursuri oficiale (1913-1948)", de Silviu Sana şi Tiberiu Ciorba.

Moderatorul evenimentului a fost dr. Cristina Puşcaş, jurnalistă şi vicepreşedinta Asociaţiei "Cei 40 de Mucenici", iar cele două volume au fost prezentate de PSS Virgil Bercea, prof. univ. dr. Blaga Mihoc şi conf. univ. dr. Florina Mariş-Hinsu.

În cuvântul său de prezentare, Blaga Mihoc a felicitat iniţiativa şi munca depusă de bibliotecar dr. Silviu Sana şi tânărul masterand al Facultăţii de Istorie şi Filologie Cluj Tiberiu Ciorba, care au reuşit să surprindă în volumul dedicat episcopului Frenţiu atât personalitatea complexă, cât şi activitatea sa neîntreruptă. Aşa cum a amintit Blaga Mihoc, episcopul a susţinut, prin toate acţiunile sale, copii şi elevii, indiferent de confesiune, a trimis bani şi alimente pentru maghiarii închişi pentru acţiuni împortiva statului, considerând că trebuie să fii milostiv inclusiv cu duşmanii, iar ca administrator a sprijinit necondiţionat românii şi instituţiile româneşti, chiar dacă asta a însemnat să refuze bani frumoşi şi să accepte sume mai mici, în vânzări sau închirieri.

Aşa cum a subliniat şi dr. Cristina Puşcaş, "Episcopul Valeriu Traian Frenţiu. Scrisori pastorale, circulare şi discursuri oficiale (1913-1948)", de Silviu Sana şi Tiberiu Ciorba, a apărut la Editura Universităţii Oradea, 2015. Cartea este un volum omagial, o frumoasă monografie, care în prima parte cuprinde biografia (autor Silviu Sana), iar în cea de-a doua, scrisorile eparhiale (autor Tiberiu Ciorba).

Valeriu Traian Frenţiu s-a născut 25 aprilie 1875 în Reşiţa, tatăl său fiind preot. Este numit episop greco-catolic de Lugoj în anul 1912, iar din 1922 va ocupa scaunul episcopal al Oradiei Mari. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial s-a mutat la reşedinţa din Beiuş, iar după întoarcerea sa în Oradea, în anul 1947, începe rezistenţa sa împotriva prigoanei cultului greco-catolic. În noaptea de 28-29 octombrie 1948, în jurul orei 1.00 noaptea, este trezit din somn de oamenii Siguranţei şi poftit la Bucureşti. Din acel an şi până în în 1952, când pleacă la Domnul, viaţa lui se va desfăşura după gratii. A fost înmormântat, fără cruce, într-o groapă comună, în Cimitirul săracilor din Sighet.

 

Martiriul roşu şi martiriul alb

"S-a prezentat o carte despre martiriul roşu, dar există şi un martiriu alb, al persoanelor care fac lucruri extraordonare, dar nu vor fi niciodată sfinţi, pentru că nu au trebuit să moară pentru credinţa lor", a spus PSS Virgil Bercea, realizând astfel conexiunea cu lansarea celei de-a doua cărţi, prezentată de conf. univ. dr. Florina Mariş-Hinsu şi regizorul Horia Ballint "Virginia Zeani. Portret". "El a fost un martir al credinţei, ea este un martir alb a ceea ce înseamnă un ideal dus spre perfecţiune", a mai spus episcopul. "Noi, aici, pe pământ, am reuşit să sfâşiem haina bisericii. Acolo sus, nu sunt religii, sunt sfinţi", a explicat Virgil Bercea îndemând auditorul să meargă înainte pe drumul drept care duce spre Cer. La fel cum o face Virginia Zeani, un om care "ajută încontinuu, cu o dăruire impresionantă". "Un ierarh care s-a dăruit şi o femeie care trăieşte în lumea modernă şi ajută pe oricine. Între aceste două cărţi este o legătură extraordinară", a mai spus PSS Bercea. Dincolo de generozitatea ei nemărginită Virginia Zeani rămâne un fenomen al liricii mondiale, o legendă vie, care prin imagine, muzică şi cuvânt se (re)dezvăluie orădenilor în "Virgina Zeani. Portret" (Editura Primus 2015).