Episcopul martir Nicolae Popoviciu - O monografie în premieră
Biblioteca Judeţeană "Gheorghe Şincai" a fost, ieri, gazda unui eveniment editorial de excepţie, lansarea cărţii "Episcopul martir dr. Nicolae Popoviciu al Oradiei (1903 - 1960). Monografie istorică", scrisă de pr. Ioan Mircea Ghitea. Lucrarea este o premieră, fiind prima monografie publicată în cinstea unei astfel de personalităţi de rang înalt, din acest colţ de ţară.
Volumul "Episcopul martir dr. Nicolae Popoviciu al Oradiei (1903 - 1960). Monografie istorică" a apărut la Editura "România în lume", fiind finanţat de către Consiliul Judeţean Bihor, prin Direcţia de Dezvoltare şi Implementare Proiecte. Lucrarea reprezintă teza de doctorat a pr. Ioan Mircea Ghitea, parohul Bisericii Ortodoxe din Husasău de Criş. La lansarea oficială a volumului au vorbit prof. univ. dr. Mihai Drecin, coordonatorul tezei de doctorat, protopopul Dorel Octavian Rusu, gazda evenimentului, Ligia Mirişan, directorul Bibliotecii Judeţene "Gheorghe Şincai" , respectiv autorul cărţii. Volumul care a văzut în aceste zile lumina zilei prezintă viaţa şi activitatea episcopului martir dr. Nicolae Popoviciu, începând cu perioada şcolară din Biertani. La 28 aprilie 1936, la 33 de ani, vârstă mesianică, este ales episcop de Oradea. Regimul ateu comunist va decide alungarea sa din scaunul episcopal la 5 octombrie 1950, fiind exilat cu domiciliul forţat la Mănăstirea Cheia din judeţul Prahova. Dacă până în 1948 episcopul Nicolae al Oradiei a avut o strategie prudentă, de câştigare a bunăvoinţei noului regim comunist, după această dată, atitudinea sa se va schimba radical. Episopul Popoviciu a înţeles că, în vremuri de restrişte, trebuie să-şi ajute enoriaşii, mai exact familiile preoţilor şi intelectualilor arestaţi de regimul opresiv. Însă, toate aceste demersuri nu au fost agreate de noua putere instalată la Bucureşti, iar repercusiunile nu au întârziat să apară, Popoviciu trăindu-şi ultimii zece ani de viaţă în exil la Mănăstirea Cheia, bolnav şi cunoscând o serie de privaţiuni. "Nicolae Popoviciu este un model ideal de corectitudine pentru sine şi enoriaşii săi. A fost un om cu principii, acceptând să se sacrifice, deşi a avut şansa să urce în ierarhia profesională. El ar fi putut să devină un slujbaş al noului regim, fiind apreciat atât de conducerea de la Bucureşti, cât şi de cea de la Moscova. Însă şi-a apărat principiile şi a intrat în conflict cu regimul comunist, care l-a epurat", a precizat prof. univ. dr. Mihai Drecin. Protopopul Dorel Octavian Rusu a remarcat că acest moment editorial este o premieră, în condiţiile în care volumul dedicat episcopului Popoviciu este „prima monografie istorică dedicată unei personalităţi de prim rang din această parte de ţară". Protopopul orădean a remarcat lupta episcopului pentru a ridica credinţa neamului, refuzând să accepte înfrângerea în lupta cu regimul ateist comunist. "Nu s-a lăsat încovoiat în faţa umbrelor şi întunecimii vremii. Era o personalitate de care se temeau şi autorităţile. Nu a fost arestat tocmai că se temeau că episcopul va fi transformat într-un erou", a subliniat protopopul Dorel Octavian. Ultimul care a luat cuvântul, pr. Ioan Mircea Ghitea, autorul volumului, a vorbit despre motivaţia sa pentru această cerectare. "Mi-am propus ca, prin lucrarea de faţă, să fac lumină asupra trecutului "controversat" al episcopului Popoviciu, pătat cu samavolnicie de către regimul comunist, prin intermediul organelor de securitate", a precizat pr. Ioan Mircea Ghitea.
dumnezeu a binecuvintat acest colt de tara cu episcopi vrednici,mai ales in timpul regimului ateu:valerian zaharia,vasile coman.din pacate,in ultimii ani,ne-am pricopsit cu sofronie ,o rusine de om,cunoscut ptr.lacomia si grandomania lui.tot ce au realizat ilustrii lui inaintasi a distrus,intr-o clipa.eun satrap,in adevaratul sens al cuvintului,totul se cumpara.lipsa totala de comunicare cu preotii si credinciosii.prea usor isi uita promisiunile,facute in fata multimii(ultimul ex.la inmormintarea pr. de la bratca).ce situatie jenanta ptr.oamenii din bratca!!!ptr.sfintia sa,principiul machiavelic "scopul scuza mijloacele"a devenit un"modus vivendi"de aceasi teapa cu el si protopopul rusu dorel.