În jur de două sute de studenţi şi profesori universitari au participat ieri, în Aula Magna, la lansarea a două cărţi despre suferinţele deportaţilor din Basarabia şi la vizionarea unui documentar cu acelaşi subiect. Anunţat ca invitat special în afişul evenimentului, monahul Moise nu a putut veni la eveniment pentru că nu a primit binecuvântarea episcopului Sofronie Drincec.

Evenimentul a început puţin după ora 18.00, organizatorii scuzându-se că nu l-au putut avea printre ei pe autorul cărţilor care urmau să fie lansate. Cu toate acestea, a fost găsită o modalitate de compromis, părintele Moise vorbindu-le celor adunaţi în Aulă prin intermediul unei înregistrări care a fost proiectată în încăpere. Din păcate, discursul monahului a fost axat mai mult pe credinţa în Dumnezeu decât pe suferinţele îndurate de basarabeni, oamenii asistând mai degrabă la un soi de slujbă bisericească decât la o lansare de carte. „Aceste cărţi sunt o manifestare a învierii şi a puterii lui Hristos. Noi nu mai vedem astăzi binele pe care ni-l face Dumnezeu, pentru că am uitat să ne bucurăm de lucrurile mici. Dacă privim în istorie, vom constata că aşa de bine cum o duc românii astăzi nu au dus-o niciodată", a spus monahul Moise, înregistrat. După ce a vizionat filmul documentar despre suferinţele celor deportaţi, Mircea Pârvu, unul dintre orădenii care au îndurat şapte ani de puşcărie pe timpul comunismului, a recitat mai multe poezii care au avut ca subiect patimile prin care el şi cei asemeni lui au trecut. De asemenea, Dănilă Roman, unul dintre cei care au fost încarceraţi, în două rânduri, timp de 12 ani, fiind eliberat de fiecare dată de la Aiud, a vorbit despre calvarul pe care îl trăiau oamenii în acele adevărate uzine ale morţii. Un discurs interesant a fost ţinut şi de Radu Românaşu, de la Departamentul de Istorie al Facultăţii de Istorie, Geografie şi Relaţii Internaţionale a Universităţii din Oradea. Deşi tulburătoare, lucrarea „Să nu ne răzbunaţi", care a fost pusă în vânzare la un preţ de doar 12 lei (cu tot cu un DVD), este doar o colecţie de povestiri ale oamenilor care au trăit acele evenimente crunte, şi nimic mai mult. În introducerea lucrării „Întâmpinare către cititor" sunt o serie de date statistice, cum ar fi acelea că numărul de biserici în Basarabia, în timpul deportărilor a scăzut de la 1.200 la 200 sau că 10% din populaţia acelei regiuni a murit prin înfometare, fără a se preciza sursele acestor date şi statistici. În plus, fiecare poveste pare a fi un fel de pildă moralizatoare, pornind de la credinţa în Dumnezeu.