Câteva piese din mobilierul care a aparținut episcopului ortodox de Oradea Nicolae Popoviciu pot fi admirate în cadrul expoziției „Renaștere prin restaurare”, care a fost vernisată vineri, 7 iulie, în Palatul Princiar, din Cetatea Oradea. Mobilierul a ajuns la Muzeul Cetății și Orașului Oradea, prin grija părintelui Nicolae Bordașiu, bihorean, fost deținut politic, care acum slujește la Biserica „Sfântul Silvestru” din București.

 

În Palatul Princiar, din Cetatea Oradea, este deschisă, până la sfârșitul acestui an, expoziția intitulată „Renaștere prin restaurare”, care cuprinde obiecte conservate şi restaurate în spaţiile dotate în acest scop ale Muzeului Cetăţii şi Oraşului Oradea.

Practic, publicul are ocazia să vadă o parte a activităţii celor trei restauratori: dr. Constantin Costea, Ştefan Lipot şi dr. chimist Olimpia Mureşan, respectiv material arheologic, dar şi pictură sau mobilier restaurat (piesele de mobilier aparținând episcopului ortodox de Oradea, Nicolae Popoviciu). Postere explicative, studii de caz, materiale folosite în intervenţii, sunt, de asemenea, prezentate publicului alături de exponate. Vase din bronz, monede, scut, toate de factură turcească (secol XVII), lamă de sabie, amnare şi lacăte din fier, vase din ceramică (cahle, tigaie cu trei picioare), corn de bovină prelucrat, fragmente de încălţăminte (secol XVI-XVII) pot fi văzute, în premieră, în cadrul acestei expoziții.

„Cetatea Oradea renaște prin restaurare!”, a spus, în deschiderea manifestării, Angela Lupșea, directorul Muzeului Cetății și Orașului Oradea, menționând că această expoziție deschide, practic, ediția din acest an a Festivalului Medieval al Cetății Oradea. Ea le-a mulțumit colegilor săi restauratori, pentru efortul și implicarea deosebită în organizarea acestei expoziții, precum și Cristinei Pușcaș, care a făcut posibil ca mobilierul care a aparținut episcopului ortodox Nicolae Popoviciu să ajungă în orașul de pe Crișul Repede.

„Muzeul Cetății și Orașului Oradea poate fi vizitat și în cadrul activităților ce se desfășoară în Cetate, pe parcursul celor trei zile de festival”, a conchis Angela Lupșea.

În continuare, a luat cuvântul dr. chimist Olimpia Mureșan, restaurator pe metal, care a arătat că restaurarea unui obiect necesită timp și abilități de mai multe tipuri.

„A face restaurare înseamnă și a cunoaște intimitatea materiei. Nu înseamnă că tratamentul, odată făcut, durează pentru totdeauna. După intervenție, e nevoie de controlul microclimatului în care stă piesa respectivă”, a explicat Olimpia Mureșan. 

A vorbit, apoi, Ștefan Lipot, restaurator pe ceramică: „În această expoziție, încercăm să prezentăm tot ceea ce am lucrat noi de-a lungul unui an de zile. Noi, restauratorii, nu putem lucra fără cei care sapă și descoperă obiectele. Câteodată, restaurarea înseamnă și bani, iar pe noi ne-a ajutat Primăria Oradea”, a punctat Ștefan Lipot.

Despre restaurarea pieselor de lemn și a celor de pictură, prezente în expoziție, a vorbit, la final, dr. Constantin Costea.

„La mobilierul episcopului Nicolae Popoviciu, a fost nevoie și de completări ale materialului suport. După ce se face completarea cu furnir, se aduce la același nivel. Am găsit furnir care seamănă foarte bine cu cel original. Mobilierul astfel restaurat, se va păstra în condiții optime. Scaunul episcopului a fost cea mai folosită piesă și urmează să fie tapisat”, a menționat Constantin Costea, în cadrul vernisajului.

Mobilierul a ajuns la Muzeul Cetății și Orașului Oradea prin grija părintelui Nicolae Bordașiu, bihorean, fost deținut politic, care acum slujește la Biserica „Sfântul Silvestru” din București.

Cea care a făcut posibil ca acest mobilier să ajungă la Oradea este fosta noastră colegă, dr. Cristina Pușcaș, muzeograf la Muzeul Cetăţii şi Oraşului Oradea, și prin implicarea deosebită a părintelui Dorel Octavian Rusu, protopopul Oradiei, Peștișului și Aleșdului.

Nicolae Popoviciu a fost cel mai tânăr dintre ierarhi urcat în scaunul episcopal la vârsta mesianică de 33 de ani, în ziua de 28 aprilie 1936. La scurt timp după cedarea Ardealului, pe 4 octombrie 1940, va fi arestat, împreună cu 300 de intelectuali români orădeni și închis în Penitenciarul din Oradea. Cu toții vor fi expulzați cu un vagon de marfă, dincolo de graniță. Urmează până în 1944 perioada exilului de la Beiuș. Odată cu instaurarea regimului comunist, înaltul prelat va fi supus unei permanente persecuții. Înaltul Sinod, în urma presiunilor, va accepta să-l pensioneze pe ierarh la vârsta de 47 de ani, fiindu-i stabilit domiciliul obligatoriu la Mănăstirea Cheia.

Timp de zece ani, până la moartea sa timpurie, survenită la 20 octombrie 1960, fostul episcop Nicolae Popoviciu va fi în permanență supravegheat, inclusiv, prin intermediul călugărilor.