Regele Mihai a exprimat în cuvinte simple şi calde amintirile sale despre bunica sa: "Ce îmi aduc aminte aşa de bine despre regina Maria este iubirea ei pentru ţara noastră, încă de când eram copil. Totdeauna îmi vorbea despre frumuseţile ţării şi despre oamenii simplii din sate, pe care îi iubea aşa de mult, despre viaţa lor de toate zilele. Mă simţeam crescând de multe ori în spiritul ei, văzând cât de frumoasă ţară ne-a dat Dumnezeu ca să o iubim. Mai ţin minte vorbirile cu dânsa, la sfârşit de săptâmână, fie la Balcic, Bran, Cotroceni, Pelişor sau Copăceni, care mi-au dat aceeaşi înţelegere ca şi a ei şi care o simt şi astăzi, după atâţia ani. Bunătatea ei faţă de tinerii şi copiii pe care îi întâlnea. Îi voi fi totdeauna recunoscător bunicii mele, că a fost lângă mine şi m-a susţinut în momente grele. Regina Maria a fost o Regină, respectată şi iubită pentru tot ce a făcut pentru România."

Despre marele rege Carol

O regină cultivată

Opera literară a reginei Maria cuprinde peste 25 de volume, scrise între anii 1912 şi 1933. Printre acestea se pot cita „Crinul vieţii", „Minola", „Lulaloo", „Copila cu ochi albaştri", „Stella Maris" şi „Povestea vieţii" mele.  A fost o regina care şi-a iubit ţara de adopţie, considerată patria ei, faţă de care a făcut totul pentru a o reîntregi. Nu avea cum să ştie că, în 1940 alţii vor oferi pe tava vecinilor, bucăţi din ea, adunate cândva cu atâta trudă şi vărsare de sânge.  Regina era cunoscută pentru atitudinea sa deschisă, fără menajamente. Şi-a scris memoriile şi nu a ezitat să caracterizeze cu mult curaj chiar pe membrii familiei ei.  A scris despre regele Carol I că era extrem de autoritar, dar că în cele din urmă s-au înţeles bine şi au devenit buni prieteni. Nu s-a sfiit să scrie despre calităţile şi defectele regelui Carol ca şi despre maniile lui.  Dar mărturiseşte că "regele Carol I a fost un foarte mare rege".  Despre mătusa ei, regina Elisabeta, spune că era o persoană minunată, dar prea poetică. În ce priveste pe cei doi fii ai săi, sunt de notorietate publică scrisorile reginei Maria în care le arăta cu iubire şi obiectivitate punctele lor slabe, care i-au provocat atâta amărăciune.