După pronunţarea de către Curtea Constituţională a deciziei cu numărul 623 din 2016, decizie care viza analiza constituţionalităţii Legii 77 din 2016 privind darea in plată, publicul larg a ajuns să cunoască existenţa impreviziunii ca şi noţiune de natură juridică, fară a cunoaşte însă, condiţiile juridice în care aceasta operează ori efectele juridice produse de către aceasta.

 

Impreviziunea ca şi noţiune de natură juridică are o reglementare legală în cadrul articolului 1271 Codului civil din 2011. Legiuitorul stabileşte faptul că părţile unui contract - „sunt ţinute să îşi execute obligaţiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creşterii costurilor executării propriei obligaţii, fie datorită scăderii valorii contraprestaţiei”. Aşadar, forţa obligatorie a unui contract trebuie respectată indiferent de imprejurările apărute ulterior încheierii acestuia, însă, legiuitorul evidenţiază existenţa unei excepţii de la forţa obligatorie care se prezintă sub forma impreviziunii. Astfel, aliniatul 2 din cadrul articolului 1271 din Codul civil stabileşte faptul că o atenuare a principiul forţei obligatorii a contractului poate să existe în ipoteza în care - „executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepţionale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligaţiei”. În ipoteza în care după încheierea unui contract, apar unele situaţii excepţionale extracontractuale, care fac ca obligaţiile debitorului să devină excesiv de oneroase, iar obligarea debitorului la executarea acestora este vădit nefondată, instanţa de judecată are la dispoziţie o serie de măsuri prin care să corecteze aceste inechităţi. Astfel, magistratul poate prin intermediul unei hotărâri judecătoreşti să adapteze contract, pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor (articolul 1271 aliniatul 2 litera a Cod civil) ori să dispună încetarea contractului, la momentul şi condiţiile pe care le stabileşte prin hotărârea judecătorească (articolul 1271 aliniatul 2 litera b Cod civil). Pentru ca magistratul să aibe posibilitatea de a cenzura principiul forţei obligatorii a contractului, trebuiesc a fi îndeplinite o serie de condiţii stabilite în mod expres de către legiuitor în cadrul articolului 1271 aliniatul 3 Cod civil. Astfel, condiţiile stabilite de către legiuitor sunt după cum urmează: schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului; schimbarea împrejurărilor, precum şi întinderea acesteia nu au fost şi nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului; debitorul nu şi-a asumat riscul schimbării împrejurărilor şi nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că şi-ar fi asumat acest risc; debitorul a încercat, într-un termen rezonabil şi cu bună-credinţă, negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului.

Av. Cristian CURPAȘ