Vom continua dezbaterile aferente actului normativ care a intrat in vigoare săptămâna trecută, mai precis în data de 21 iulie 2020,  Lege cu numărul 136 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic.

    Astfel, situaţiile reglementate de legiuitor, care odată existente, autorităţile pot să procedeze la luarea de măsuri reglementate de Legea 136/2020 sunt prevăzute în cadrul articolului 6 şi sunt după cum urmează : “epidemie declarată prin ordin al ministrului sănătăţii; urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională, certificată prin hotărârea Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, în baza declaraţiei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii; pandemie declarată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi certificată prin hotărâre de Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă; cazul de risc epidemiologic şi biologic iminent identificat şi constatat de structurile aflate în coordonarea Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă”.

    Prima dintre măsurile (articolul 7 din Legea 136/2020) care pot să fie luate de către autorităţi în ipoteza, identificării unuia din riscurile reglementate de către legiuitor, este carantina persoanelor la domiciliul acesteia, la o locaţie declarată de către aceasta ori într-un spaţiu special desemnat de autorităţi – măsură care are la bază informaţiile ştiinţifice oficiale şi a definiţiei de caz.

   Măsura carantinei se dispune faţă de persoanele suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen care: sosesc din zone în care riscul epidemiologie este ridicat ori au intrat în contact direct cu cel puţin o persoană confirmată cu o boală infectocontagioasă (articolul 7 aliniatul 1 literele a şi b Legea 136 din 2020).

  În situaţia în care o persoană refuză măsura carantinării la domiciliu sau la locaţia declarată de acestea, precum şi atunci când persoanele în cauză încalcă măsura carantinei pe durata acesteia, deşi au consimţit-o anterior, medicul sau, după caz, organele de control recomandă, iar reprezentantul direcţiei de sănătate publică decide carantinarea persoanei în spaţiul special desemnat de autorităţi, dacă aceştia constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară.

   Măsura prevăzută carantinării se instituie pe durata perioadei de incubaţie specifice bolii infectocontagioase suspicionate şi încetează la expirarea termenului specific perioadei de incubaţie (articolul 7 aliniatul 3 Legea 136/2020).

Carantina zonală se instituie pentru persoanele aflate şi activităţile derulate în perimetrul afectat de situaţiile de risc epidemiologic şi biologic (articolul 7 aliniatul 5 Legea 136/2020).