În şedinţa din 20 iulie 2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reunită legal în Completul competent să judece recursul în interesul legii, a admis cererea formulată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

 

Pe cale de consecinţă a dispus: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la dispoziţiile art. 31, coroborate cu cele ale art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, termenul de prescripție a răspunderii contravenționale pentru contravențiile prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, constând în executarea, fără autorizație de construire, a unei construcții ce cuprinde toate elementele structurale necesare pentru a fi considerată terminată la data constatării contravenției, curge de la data terminării în fapt a construcției”.

Această decizie va face obiectul prezentului articol, fiindcă soluţia pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este una extrem de importantă, afectând soarta juridică a proceselor verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor dresate de către organele de poliţie locală, în materia lucrărilor de construcţii realizate fără autorizaţie.

După cum bine cunosc cititorii noştrii, majoritatea lucrărilor care au ca şi obiect construcţiile se pot realiza doar dacă sunt emise autorizaţii de contrucţie de către autorităţile locale, iar efectuarea de lucrări fără deţinerea unor astfel de autorizaţii duce la aplicarea de sancţiuni contravenţionale în cuantum însemnat.

De altfel, conform articolului 26 aliniatul 1 litera a Legea 50/1991 – „Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni: executarea sau desfiinţarea, totală ori parţială, fără autorizaţie a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la lit. b), c), e) şi g), de către investitor şi executant”.

Cu toate acestea, chiar dacă textul legal este cât se poate de clar, în practică se pune problema momentul de la care se naşte răspunderea contravenientului şi momentul de la care începe să curgă prescripţia aplicării sancţiunii.

Instanţa supremă a stabilit în mod obligatoriu faptul că momentul de la care începe să curgă termenul pentru aplicarea sancţiunii contravenţionale, mai precis cel de 6 luni reglementat de articolul 13 aliniatul 1 OG 2/2001, este identic cu data de la care a fost terminată construcţia în fapt.

Aşadar, dacă procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nu este întocmit în termen de 6 luni de la data la care a fost finalizată construcţia, intervine prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale.