După cum bine ne aducem aminte această serie de articole – moştenirea testamentară - a început prin definirea testamentului, iar odată cu definirea testamentului am aflat faptul că prin intermediul unui testament nu se realizează numai împărţirea patrimoniului succesoral, ci acest act juridic reprezintă un cumul de acte juridice care au în comun un singur aspect şi anume faptul că vor produce efecte juridice numai după decesul defunctului.

 

Însă, de cele mai multe, ori scopul pentru care se întocmeşte un testament este pentru a se realiza o împărţire a patrimoniului succesoral către diferite persoane care nu trebuie obligatoriu, spre deosebire de moştenirea legală, să fie în relaţie de rudenie cu persoana care dispune prin testament.

Actul juridic prin care se realizează o împărţire a patrimoniului succesoral poartă denumirea de legat, care poate să fie universal, cu titlu universal ori cu titlu particular.

Legatul universal este definit de art. 1055 din cadrul Codului civil, unde se stabileşte faptul că „legatul universal este dispoziţia testamentară care conferă uneia sau mai multor persoane vocaţie la întreaga moştenire”, mai precis prin acest act juridic de ultimă voinţă testatorul instituie una sau mai multe presoane care să culeagă tot patrimoniul succesoral.

Legatul cu titlu universal este definit de art. 1056 din cadrul Codului civil, unde se stabileşte faptul că „legatul cu titlu universal este dispoziţia testamentară care conferă uneia sau mai multor persoane vocaţie la o fracţiune a moştenirii”, mai precis, spre deosebire de legatul universal care oferă posibilitatea de a culege întreaga moştenire, legatul cu titlu universal oferă posibilitatea de a culege doar o parte din patrimoniul succesoral.

Legiuitorul vine şi evidenţiază de asemenea ce se înţelege prin fracţiune din moştenire, stabilind faptul că „prin fracţiune a moştenirii se înţelege: fie proprietatea unei cote-părţi din aceasta; fie un dezmembrământ al proprietăţii asupra totalitatea sau a unei cote-părţi din moştenire; fie proprietatea sau un dezmembrământ asupra totalităţii ori asupra unei cote-părţi din universalitatea bunurilor determinate după natură sau provenienţa lor” (art. 1056 alin. 2 lit. a, b şi c Codul civil).

La sfârşitul prezentului articol ne vom ocupa de legatul cu titlul particular, legat care este de asemenea reglementat de legiuitor în cadrul art. 1057 Cod civil, printr-o definiţie căreia îi lipseşte complexitatea juridică cu care ne-am obişnuit odată cu lecturarea definiţiilor legale pentru legatul universal şi legatul cu titlu universal.

Mai precis conform dispoziţiilor legale, legatul cu titlu particular este „orice legat care nu este universal ori cu titlu universal”.

Trebuie să recunoaştem o definiţie destul de simplistă, dar care pe justiţiabil nu îl ajută să înţeleagă noţiunea de legat cu titlu particular, ca să dăm un exemplu pentru o mai bună înţelegere, legatul cu titlu particular este legatul prin care testatorul lasă unei persoane un bun individual (un autoturism de exemplu).