Odată prezentate elementele generaliste care ţin de contractul de fideiusiune, o să abordăm problema privind efectele juridice care se produc prin semnarea unui contract de fideiusiune între părţile contractante.

 

Astfel, conform art. 2293 Cod civil – „Fideiusorul nu este ţinut să îndeplinească obligaţia debitorului decât dacă acesta nu o execută”. Mai precis, deşi se semneazã contractul de fideiusiune, acesta nu generează imediat obligaţia de a achita datoria debitorului principal, ci această obligaţie ia naştere doar în momentul în care debitorul principal nu îşi îndeplineşte obligaţia care îi incumbă. Fideiusorul are două drepturi principale în relaţia cu creditorul, drepturi la care poate să renunţe prin clauzele contractului semnat, mai precis beneficiul de discuţiune şi beneficiul de diviziune. Conform art. 2294 alin. 1 Cod civil – „Fideiusorul convenţional sau legal are facultatea de a cere creditorului să urmărească mai întâi bunurile debitorului principal, dacă nu a renunţat la acest beneficiu în mod expres”. Acest drept deţinut de către fideiusor devine incident în momentul în care debitorul principal nu îşi execută obligaţia de plată şi acesta are bunuri care ar putea să fie urmărite în vederea realizării creanţei. În această ipoteză fideiusorul va solicita creditorului să urmărească în principal averea debitorului principal şi doar pentru diferenţa din creanţă care nu este realizată, ca urmare a executării efectuate, să se îndrepte asupra averii acestuia. Conform art. 2295 alin. 1 Cod civil – „Fideiusorul care se prevalează de beneficiul de discuţiune trebuie să îl invoce înainte de judecarea fondului procesului, să indice creditorului bunurile urmăribile ale debitorului principal şi să avanseze acestuia sumele necesare urmăririi bunurilor”. Acest text de lege vine şi evidenţiază modalitatea de invocare a acestui drept de către fideiusor, mai precis beneficiul de discuţiune se invocă până la judecarea în fond a litigiului declanşat faţă de acesta, trebuiesc a fi indicate bunurile din averea debitorului principal care pot să fie urmărite şi trebuie avansate cheltuielile necesare pentru urmărirea acestor bunuri. Conform art. 2297 Cod civil – „Atunci când mai multe persoane s-au constituit fideiusori ai aceluiaşi debitor pentru aceeaşi datorie, fiecare dintre ele este obligată la întreaga datorie şi va putea fi urmărită ca atare, însă cel urmărit poate invoca beneficiul de diviziune, dacă nu a renunţat în mod expres la acesta”. Acest drept, mai precis beneficiul de diviziune, vizează ipoteza în care mai multe persoane au calitatea de fideiusor pentru acelaşi debitor faţă de acelaşi creditor. Conform acestui drept, fideiusorul are dreptul să ceară creditorului ca urmărirea să fie efectuatã în mod divizat, adică pentru fiecare fideiusor în parte proporţional.