Săptămâna care a trecut, timid pe canalele de media a fost difuzată o ştire care viza modificările legislative în materia desfăşurării activităţilor asociaţiilor de proprietari, modificare legislativă care este una de substanţă şi vizează mai precis caracterul de titlu executoriu al facturilor privind utilităţile publice.

În cadrul prezentului articol vom aborda din punct de vedere juridic această modificare legislativă, cu prezentarea actului normativ şi a eventualelor consecinţe ale acestei modificări. Asftel, prin Legea 225 din 2016 publicată în cadrul Monitorului Oficial al României cu numărul 942 din 23 noiembrie 2016, a fost introdus un aliniat nou la articolul 42 din Legea 51 din 2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice. Conform acestui nou aliniat, 6 indice 1, factura emisă pentru serviciile de utilităţi publice constituie titlu executoriu. Aşadar, de la momentul intrării în vigoare a acestor modificări legislative, factura emisă pentru serviciul de utilitate publică poate să fie pusă în executare silită prin intermediul unui executor judecătoresc, fără a fi necesar vreun litigiu în faţa instanţelor de judecată. În măsura în care, persoane fizică ori juridică vizată de executarea silită, are vreo obiecţiune în ceea ce priveşte conţinutul facturii ori corectitudinea calculelor, poate să se apere prin formularea unei contestaţii la executarea silită declanşată, moment în care toate argumentele acestuia vor fi analizate de către o instanţă de judecată. După cum bine este ştiut, pănâ la momentul acestei modificări legislative, pentru facturile de utilităţi publice, trebuia declanşat un litigiu, în vederea obţinerii titlului executoriu, după care odată ce hotărârea judecătorească rămânea definitivă, trebuia să se apeleze la serviciile unui executor judecătoresc în vederea recuperării debitului restant. Prin intermediul inserării aliniatului 6 indice 1 în Legea 51 din 2006, mai precis conferirea caracterului executoriu unei facturi care are ca şi obiect serviciile de utilităţi publice, s-a dorit comprimarea procedurii anterior menţionate.

Trebuie să evidenţiem însă, actul normativ nu este unul strălucit în ceea ce priveşte tehnica de redactare a acestuia (fapt care nu prea a fost evidenţiat pe canalele de media), întrucît are un conţinut contradictoriu.

Mai precis, deşi avem prevăzut în mod expres caracterul de titlu executoriu al unei facturi care vizează utilităţile publice, actul normativ mai menţionează în cadrul aliniatului 11, faptul că sumele, inclusiv penalităţile, neachitate în termen de 45 de zile de la primirea facturii, acordă dreptul operatorului să întrerupă furnizarea serviciului cu un preaviz de 5 zile lucrătoare şi să recupereze sumele restante în instanţă.