Contractul de împrumut. Titlul executoriu

Legislaţia reglementa o singură excepţie, mai precis cazul contractelor de împrumut autentificate de către notarul public, contracte care erau considerate ca fiind titluri executorii, astfel că în măsura în care debitorul (împrumutatul) la termenul fixat în cadrul contractului pentru restituirea sumei împrumutate nu îşi executa obligaţia, creditorul putea să apeleze direct la serviciile unui executor judecătoresc fără a mai fi necesar declanşarea unui proces. Toată această situaţie juridică a fost schimbată prin intrarea în vigoare a Codului civil din 2011, mai precis în cadrul articolului 2165 Cod civil se subliniază prin trimiterea la articolul 2157 aliniatul 1 Cod civil faptul că un contract de împrumut este titlu executoriu nu doar în ipoteza în care acesta îmbracă forma autentică (formă pe care o poate realiza doar notarul public), ci şi în ipoteza în care contractul de împrumut îmbracă forma unui înscris sub semnătură privată (cunoscut în limbajul curent drept contractul de mână), care poartă dată certă (data certă poate să fie aplicată de către avocat). Însă trebuie subliniat faptul că puterea de titlu executoriu a contractului de împrumut sub forma înscrisului sub semnătură privată cu aplicarea datei certe de către avocat există numai pentru restituirea sumei de bani împrumutată şi numai după expirarea termenului de restituire. Aşadar, pentru a putea uza de prerogativele conferite de puterea titlului executoriu, este recomandat ca părţile în cadrul contractului de împrumut să menţioneze data scadentă a împrumutului. Se pune problema ce se întâmplă în ipoteza în care părţile au omis să precizeze tremenul de restituire a bunului împrumutat. În această ipoteză, articolul 2162 aliniat 2 din cadrul Codului civil stabileşte faptul că părţle contractului trebuie să se adreseze instanţei de judecată care va stabili care este termenul de restituire a împrumutului, ţinând cont de o serie de criterii: scopul împrumutului, natura obligaţiei şi a bunurilor împrumutate, situaţia părţilor şi de orice altă împrejurare relevantă. Cu toate acestea, dacă părţile au stabilit în cadrul contractului că împrumutatul va restitui bunul când va avea resursele necesare, instanţa de judecată nu va putea să stabilească ca termen de restituire o perioadă mai mare de 3 luni. Cererile prin care se solicită instanţei de judecată să stabilească termenul de restituire, în cazul în care acesta nu a fost stabilit în cadrul contractului, se judecă prin intermediul ordonanţelor preşedinţiale, fiind cereri care se judecă în regim de urgenţă şi cu precădere.

Av. Florian Cristian CURPAŞ

Piaţa 1 Decembrie nr. 5, ap. 7, Oradea

e-mail av.Curpas.Florian@gmail.com

0746/042.741