Dacă este să sintetizăm cunoştinţele pe care le-a dobândit justiţiabilul prin cele două articole precedente, observăm faptul că în momentul de faţă acesta trebuie să cunoască ipotezele legale în care sunt incidente instituţiile tutelei şi a curatelei, precum şi înţelesul noţiunii de instanţă de tutelă, competenţa materială şi teritorială a acesteia pentru fiecare dintre cele două mijloace de protecţie a persoanelor fizice. Prezentul articol va aborda un aspect de noutate în legislaţia naţională civilă, mai precis consiliul de familie, iar spre sfârşitul acestuia, în măsura în care va fi posibil, ne vom canaliza atenţia asupra procedurii de judecată în materia cererilor de instituire a tutelei şi curatelei. Astfel, conform articolului 108 aliniatul 1 din cadrul Codului civil „ocrotirea persoanei fizice prin tutelă se realizează de către tutore, desemnat sau numit, în condiţiile prezentului cod, precum şi de către consiliul de familie, ca organ consultativ". Din analiza acestui text de lege se poate observa faptul că ocrotirea prin tutelă presupune două entităţi separate, mai precis tutorele şi consiliul de familie care trebuie să colaboreze în vederea satisfacerii intereselor persoanei ocrotite. Se pune însă problema dacă instituirea consiliului de familie este obligatorie, răspunsul la această întrebare se găseşte în cadrul aliniatului 2 din acelaşi articol 108 Cod civil, unde se subliniază „consilul de familie poate fi instituit de către instanţa de tutelă numai la cererea persoanelor interesate". Aşadar, instituirea consiliului de familie nu este o obligaţie faţă de instanţa de judecată, aceasta nu poate să aprobe instituirea consiliului de familie din oficiu, este necesară o cerere formulată de către persoanele interesate şi chiar dacă există o astfel de cerere judecătorul poate să refuze instituirea unui consiliu de familie, de vreme ce textul legal prevede faptul că „poate fi instituit". Însă, în contextul în care nu se instituie un consiliul de familie, rolul acestuia se va exercita de către instanţa de tutelă, tutorele având obligaţia de a adresa cereri acesteia în momentul în care se naşte necesitatea de consultare (art. 108 alin. 3 Cod civil). Rolul consiliului de familie este definit în cadrul articolului 124 Cod civil, mai precis acesta „se poate constitui pentru a supraveghea modul în care tutorele îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte îndatoririle cu privire la persoana şi bunurile minorului", aşadar un rol de supraveghere, însă punctul de vedere al consiliului de familie este unul consultativ, tutorele fiind cel care, după ce a realizat consultarea consiliului de familie, va lua diferitele măsuri necesare în vederea satisfacerii intereselor minorului. Componenţa consiliului de familie este dată de articolul 125 din cadrul Codului civil unde se subliniază „instanţa de tutelă poate constitui un consiliu de familie, compus din 3 rude sau afini, ţinând seama de gradul de rudenie şi de relaţiile personale cu familia minorului".

 

Av. Florian Cristian CURPAŞ

Piaţa 1 Decembrie nr. 5, ap. 7, Oradea

e-mail av.Curpas.Florian@gmail.com

0746/042.741