Contextul financiar european dominat de austeritate a făcut ca unul dintre cele mai populare evenimente muzicale din lume, concursul Eurovision - care a propulsat nume mari precum ABBA şi Celine Dion - să treacă printr-o perioadă de "dietă financiară".

Anual, în fiecare primăvară, peste 125 de milioane de spectatori urmăresc în direct concursul internaţional Eurovision - competiţia muzicală unde fiecare naţiune îşi poate trimite câte un reprezentant. Până nu demult, evenimentul era caracterizat de un singur cuvânt - "extravaganţă" -, Eurovisionul fiind faimos pentru parada de cântăreţi trecuţi de prima tinereţe şi acte artistice neobişnuite, precum cel al bătrânicilor care au reprezentat Rusia anul trecut. Suedia, ţara care va găzdui evenimentul de anul acesta - aflat la cea de-a 58-a ediţie -, a cărei finală va avea loc pe 16 mai, intenţionează să folosească eficient bugetul de 20 de milioane de dolari, jumătate faţă de cel alocat Eurovision de anul trecut, şi să facă economie la lumini, la cazare, dar şi la cheltuielile pentru mediatizarea flamboaiantă a evenimentului. Scopurile organizatorilor Eurovision 2013 sunt să facă evenimentul să supravieţuiască în condiţii economice dure, să reaprindă interesul naţiunilor îngenuncheate de reducerile financiare şi să canalizeze atenţia mai mult asupra muzicii. În acest context, costurile de scenă au crescut semnificativ an de an, iar ţările se iau la întrecere în organizarea cât mai elaborată din punct de vedere al tehnologiei şi al strălucirii. "A devenit mai mult o luptă care se duce cu armele tehnologiei - cine are cel mai amplu ecran LED, cele mai multe camere video", spune Christer Björkman, producătorul suedez al concursului Euroviosion de anul acesta, pentru televiziunea naţională SVT. Acesta şi-a bazat afirmaţiile şi pe experienţele concursurilor anterioare de la Düsseldorf (2011) şi Moscova (2009), unde organizatorii spectacolului au insistat ca filmările să se facă în cadre ample şi din toate unghiurile, pentru a fi oferită o imagine completă a grandorii scenei. În Moscova, de exemplu, construirea scenei a fost un proiect de design foarte ambiţios, centrat în jurul a peste 21.500 de metri pătraţi de ecrane LED. Astfel, să facă faţă exploziei de strălucire şi de tehnică a devenit, an de an, o provocare financiară tot mai mare pentru ţările care erau desemnate să organizeze concursul. În mod tradiţional, potrivit regulamentului, ţară-gazdă a Eurovision este desemnată aceea al cărei reprezentant a câştigat ediţia de anul precedent. Una dintre cele mai mari provocări ale ţării-gazdă este aceea de a pune la bătaie milioane de euro pentru a se ridica la nivelul spectacolului anterior şi chiar de a-l depăşi. În acest context, câteva ţări care, în trecut, erau preferatele Eurovisionului "stau pe bancă" anul acesta, mai spun jurnaliştii de la Wall Street Journal. Mai mult, Bosnia-Herţegovina, Polonia, Portugalia şi Slovacia au renunţat să mai participe la competiţie, toate dând vina pe măsurile de austeritate, care au făcut costurile delegaţiilor să fie de nesusţinut, iar, în cazul câştigării concursului, cheltuielile cu viitoarea ediţie, de neimaginat.