Cum arăta Mihai Viteazul în realitate? Chipul voievodului valah a fost reconstruit cu cea mai mare acurateţe, fiind utilizate date ştiinţifice şi tehnică de ultimă generaţie, utilizându-se măsurătorile făcute pe craniul domnitorului în anul 1920.

Un sculptor a realizat, în premieră națională, portretul tridimensional al acestuia, pe baze științifice, utilizând măsurătorile realizate de un antropolog în anul 1920 și folosindu-se de proceduri de reconstrucție facială specifice anului 2017. Aceasta este probabil reprezentarea cea mai apropiată de realitate a domnitorului, la vârsta de 43 de ani, cât avea în momentul morții.

Bustul voievodului care a unit pentru prima dată provinciile româneşti este expus la Muzeul Municipiului Bucureşti, într-o expoziţie dedicată figurilor unificatoare ale poporului nostru.

Expoziția „Figuri unificatoare” deschisă la Muzeul Municipiului București, Palatul Șuțu, prezintă bustul lui Mihai Viteazul, de fapt o reconstrucție facială realizată în premieră națională, după măsurătorile craniului de la Mănăstirea Dealu, făcute în 1920 de marele antropolog Francisc Rainer, la solicitarea Armatei. Bustul a fost realizat de sculptorul Radu Tudor Panait cu ajutorul și la inițiativa dr. Adrian Majuru, directorul muzeului.

Proiectul este un vis mai vechi al dr. Adrian Majuru, directorul muzeului, care l-a încredinţat unui tânăr sculptor, Radu Tudor Panait. Artistul vine dintr-o familie aflată la a treia generaţie de sculptori, iar bunicul său a fost Tudor Panait, autorul celebrei statui ecvestre a lui Mihai Viteazul, din centrul Craiovei. Pentru cei obişnuiţi cu portretul clasic din cartea de istorie, Mihai Viteazul apare acum total diferit: o faţă lată şi osoasă, cu pomeţi pronunţaţi, orbite afundate, ochi sfredelitori, nas proeminent şi sprâncene stufoase. Există un amănunt pe care cuca falnică, împodobită cu pene, purtată de domnitor pe cap îl ascundea privirii: Mihai Viteazul suferea de calviţie.

„Da, nu seamănă cu Amza Pellea! Adevarul este încă o dată dur, la fel ca istoria reală şi chipul lui Mihai. Nu seamănă cu nicio altă interpretare artistică, deoarece nici între ele portretele nu seamănă, acestea fiind mai degrabă înfăţişări ale unui portret moral al domitorului decât al celui fizic, determinat pe cale ştiinţifică”, relatează Panait. Tehnic, procedeul a fost deosebit de laborios. Reconstrucţia facială a început prin elaborarea craniului, pentru care a fost realizată o armătură metalică din sârmă sudată ce a fost curbată pe volumele generale ale craniului, apoi a fost umplută cu spumă poliuretanică.

„Am căutat în anticariate broşe pentru mantie şi surguciul cu pană. Pe acesta din urmă l-am realizat manual, dar nu cu pene de egretă - cum este descris, ci cu pene de fazan pe care le-am tuns mai subţiri şi le-am lipit pe spatele broşei. Cromatica vestimentaţiei am ales-o să nu fie stridentă, personajul trebuia să rămână în centrul atenţiei“, detaliază Panait. Detalli precum gradul de îmbătrânire a pielii şi carnaţia, culoarea ochilor, părului şi a tenului au fost realizate ţinând cont de secolul în care a trăit, vârsta, mediul şi stilul de viaţă al domnitorului. „Sper ca acest tip de iniţiative să mai trezească memoria colectivă ancestrală în care cred şi care, undeva, genetic, ar fi trebuit să existe în noi toţi”, transmite sculptorul Radu Tudor Panait.