Cunoscuta interpretă a muzicii populare româneşti a împlinit ieri frumoasa vârstă de 77 de ani. Cu o bogată activitate concertistică atât în țară cât și în străinătate, de-a lungul carierei i-au fost acordate numeroase premii și trofee, dar și discuri de aur de la majoritatea caselor de discuri cu care a colaborat. Astfel, în 1967, i se oferă Ordinul Meritul Cultural Clasa a IV-a și în 2004, președintele României îi acordă Ordinul Meritul Cultural, în grad de Mare Ofițer.

Născută la 19 februarie 1939, în comuna Gura Vitioarei de lânga Vălenii Munte, cea mai iubită interpretă a muzicii populare româneşti, aflată acum în plină maturitate artistică, a cunoscut de mică dragostea pentru cântecul popular. Venită pe lume în vremuri de război, a trecut prin multe necazuri, foamete, secetă dar, cu toate acestea, a avut o copilărie fericită. Provenind dintr-o familie cu teamă Dumnezeu si dragoste de cântec, interpreta a știut să treacă cu capul sus peste toate necazurile. Talent răsărit din primii ani ai vieții, nimeni nu bănuia atunci ce i-a prezis soarta. În 1963, este înscrisă la un concurs al prestigiosului Ansamblu Ciocârlia și este aleasă din două sute zece concurenți, împreună cu Maria Ciobanu. Este primită cu invidie în ansamblu, dar, în scurt timp, valorile încep să se așeze. În 1967 formează primul și cel mai iubit dialog muzical folcloric alături de Benone Sinulescu. Cei doi mari artiști s-au bucurat de un succes greu de egalat, iar dialogul muzical le-a adus pe deplin consacrarea. Este interpreta despre care Ceaușescu a spus că Este cântăreața numărul 1! A refuzat să ia parte la festivalurile gen "Cântarea României", precum și să înregistreze piese despre genialii conducători ai României din perioada comunistă. A avut curajul, în acele vremuri, să interpreteze şi piese de petrecere, care nu erau considerate folclor. Din aceste motive, nu a fost decorată cu medalii şi trofee în perioada regimului comunist. Totuși, cel mai mare trofeu a fost gloria la care alții nici nu visează. În anii 80 aducea venituri statului într-un an cât Uzinele Republica în trei. Un record personal este o casetă imprimată în peste opt sute de mii de exemplare, care s-a epuizat în doar două zile.