Alimentate de râurile Eufrat și Tigru, mocirlele din Mesopotamia sunt medii propice pentru a depune icre în jurul Golfului, fiind totodată un mediu adecvat pentru speciile de păsări precum sacra specie Ibis. De asemenea, acestea reprezintă un loc de odihnă pentru mii de lupi sălbatici care migrează între Siberia și Africa. Saddam Hussein, care a acuzat Marsh-Arabii (n.r. - cei care trăiesc în zona mlăștinoasă) de trădare în perioada războiului cu Iran, ce a avut loc între 1980 - 1988, a pus baraje și a asanat mlaștinile în 1990, pentru a-i alunga pe rebelii care se ascundeau în stuf. După invazia Irakului din 2003, Saddam a fost răsturnat de la putere, iar localnicii au distrus mai multe baraje, pentru a permite apei să curgă înapoi, iar agenții străine pentru protecția mediului i-au ajutat să readucă la viață mlaștinile.

Mocirlele, care acopereau 9.000 de kilometri pătrați în anii 70, s-au micșorat până la 760 km pătrați în 2002, înainte de a recâștiga 40% din zona originală în 2005. Cei din Irak doresc să recupereze un total de 6.000 de km pătrați.

Vaste, izolate, și situate la granița cu Iran, mlaștinile au fost folosite în ultimii ani pentru contrabandă cu droguri și arme, primire de bunuri în aur și luare de ostatici în scopul obținerii unor recompense. Marsh-Arabii au trăit în această zonă timp de mai multe milenii, dar se află la limită cu societatea din Irak. Potrivit unui studiu realizat în 1950, populația ajungea atunci la 400.000 locuitori, dar câteva sute de mii au părăsit mlaștinile din cauza represiunii lui Saddam sau au devenit micranți economici.

Estimările numărului de locuitori care se vor întoarce variază în extreme. Mulți Marsh-Arabi sunt analfabeți și se chinuie să găsească de lucru în afara mlaștinilor.

Prim-ministrul Haider al-Abadi a elogiat decizia UNESCO, spunând: „coincide cu victoriile militare consecutive obținute în războiul împotriva Statului Islamic”.

Grupul militant, care a fost împins înapoi de la aproximativ jumătate din teritoriul pe care îl capturase în 2014, controlează câteva dintre cele mai bogate situri arheologice din nordul Irakului, dar nu s-a apropiat de sudul țării.