Anul 2009 reprezintă, din punct de vedere politic, prelungirea electorală a lui 2008. Vom avea din nou, două rânduri de alegeri, cele europarlamentare, care vor avea loc pe 7 iunie şi cele prezidenţiale. Alegerile europarlamentare, de anul acesta, vor pune „la bătaie" în premieră pentru ţara noastră, mandate de cinci ani pentru cei 33 de reprezentanţi pe care îi vom avea în forul legislativ al Uniunii Europene. Aceste alegeri sunt programate aproape simultan în cele 27 de state ale UE.

Fiind o campanie electorală simultană, la nivel european, şi candidaţii noştri vor trebui să se ralieze la temele cu circuit european. Cu excepţia problemei privind criza economică, care într-o oarecare măsură uneşte interesul tuturor, există foarte multe dezbateri la nivelul UE care sunt departe de realităţile româneşti, deci greu de a fi aruncate în campania electorală. Temele de natură ecologică sau cele privind drepturile copiilor, femeilor ori siguranţa jucăriilor sunt prea puţin aderente la necesităţile unei populaţii aflate mereu cu gândul la grija de mâine. Decalajul dintre noi şi ţările dezvoltate ale UE va impune o campanie electorală puternic impregnată de realităţile româneşti. Multe din problemele specifice nouă sunt rezolvate în majoritatea ţărilor UE, fapt care ne va face să conştientizăm, şi cu prilejul acestor alegeri, izolarea noastră de restul lumii civilizate. Inevitabil, partidele vor folosi în lupta electorală bagajul de arme politice cu iz intern. Campania pentru europarlamentare prezintă un interes pentru partidele noastre mai mult prin prisma alegerilor prezidenţiale ce vor urma în toamnă. Va fi un prilej pentru viitorii candidaţi şi pentru partidele lor de-a specula în folosul lor acest scrutin.
Legat de modul în care vor fi aleşi europarlamentarii putem spune că avem de-a face din nou cu o anomalie de sistem. Votul va fi unul pe listă, prin urmare forţa partidelor va fi decisivă. Având în vedere că sunt doar 33 de europarlamentari, nu câteva sute ca în Parlamentul naţional, şi că trebuie să ai un anumit profil, şi-un anumit CV pentru a lucra într-o instituţie europeană, s-ar fi impus de departe votul uninominal, mai degrabă la aceste alegeri, decât la cele naţionale.
Dincolo de toate acestea, hotărâtoare vor fi mişcările de trupe în plan intern, starea coaliţiei PDL-PSD şi repercusiunea crizei asupra vieţii românilor. Nu în ultimul rând, cel care va juca un rol foarte puternic anul acesta va fi Traian Băsescu, de el vor depinde multe, iar după cum s-a terminat 2008, se pare că 2009 va fi anul lui Băsescu. A adus PDL-ul la putere pe post de vioara întâi în coaliţia majoritară şi mai lipseşte să modifice Constituţia pentru a face republica prezidenţială.
În ce măsură poate Băsescu să ajungă să deţină controlul total, ne-o spunea, nu demult, fostul premier, Victor Ciorbea. Făcând un istoric al preşedinţilor de după 1990, acesta caracteriza raportarea la sistemul puterii a celor trei şefi de stat, în felul următor: Ion Iliescu avea sistemul în spate şi-ar fi putut deveni un autocrat, dar nu era în firea lui să facă asta, Emil Constantinescu ar fi vrut, dar nu l-a ajutat sistemul, pe când Băsescu şi vrea, şi are sistemul de partea sa.

Pare o previziune sumbră pentru 2009, dar nu departe de datele realităţilor pe care ni le-a oferit 2008. Cert este că românii vor fi chemaţi la urne din nou în acest an, iar dacă în ceea ce priveşte criza economică n-avem de ales, măcar să nu optăm, din nou, pentru o criză politică...