Ziua Naţională a Statelor Unite ale Americii reprezintă un simbol, nu un idol, semnificând ceva important, un act revoluţionar şi evolutiv, un exemplu concret pentru progresul umanităţii.

La 4 iulie 1776, cele 13 colonii nord-americane ale Imperiului Colonial Britanic şi-au declarat în mod oficial independenţa faţă de metropolă. Este vorba despre cel mai important act al "Revoluţiei Americane" (1775-1783). Declaraţia de Independenţă a reprezentat încununarea supremă şi demnă a protestelor repetate ale reprezentanţilor regalităţii şi guvernului britanic în aceste colonii. Promisiunile oficialilor britanici erau mereu încălcate, coloniştii erau trataţi ca nişte cetăţeni de categoria a doua, ale căror petiţii erau cel mai adesea ignorate. În plus, bunurile exploatate din colonii ajungeau în cea mai mare parte în metropolă. Actul nu a fost conceput ca fiind împotriva cetăţenilor britanici, nici măcar împotriva Marii Britanii, fiind vorba doar de dorinţa unanimă a coloniştilor de a se organiza într-o administraţie statală proprie, pe principii republicane şi reformiste. Principiile Declaraţiei erau iluministe, reformiste, promovând idealurile de libertate şi democraţie. Declaraţia de independenţă se dorea un act al demnităţii, al suveranităţii coloniştilor şi era începutul configurării unui nou stat pe harta lumii: Statele Unite ale Americii. Declaraţia de independenţă a fost concepută de Thomas Jefferson. Dacă iniţial acesta a inclus între prevederi şi desfiinţarea sclaviei, la momentul oficial din 4 iulie, această prevedere nu mai exista. Eradicarea acesteia avea să se producă mai târziu. Au fost, în realitate, mai multe etape, începând de la guvernarea lui George Washington, până la Abraham Lincoln. În mod neoficial, însă, sclavia, tangenţială rasismului, avea să fie întâlnită şi la începutul secolului XX. A urmat Războiul de Independenţă, al cărui punct decisiv l-a constituit victoria armatei coloniale de la Yorktown, în anul 1781. În acelaşi an a fost proclamată legea supremă "Articolele Confederaţiei", actul constituţional al noului stat, aflat în vigoare şi azi, cu numeroase amendamente aplicate de-a lungul timpului. Pacea de la Paris din anul 1783 a reprezentat recunoaşterea internaţională a unui nou stat, federativ, pe harta lumii: Statele Unite ale Americii. Dacă iniţial a fost vorba despre o luptă pentru independenţă faţă de colonialism, în timp SUA şi-au consolidat o putere colonială şi o doctrină mondialistă, având o putere tot mai mare de influenţă pe plan internaţional. De la 4 Iulie 1776 şi până acum nu putem spune că democraţia a cunoscut în Statele Unite ale Americii nici cea mai bună exprimare, nici cea mai bună evoluţie. La o privire sumară, din acest punct de vedere, se situează înaintea SUA, de multă vreme, următoarele ţări: Belgia, Olanda, Canada, Elveţia, Luxemburg, Danemarca, Suedia, Norvegia.


Rămâne remarcabil, însă, faptul că un stat care a pornit de la zero, câştigându-şi independenţa prin propriile forţe, s-a menţinut în top, iar actualmente, chiar dacă are cea mai mare datorie externă, reuşeşte să fie puterea economică şi politică mondială numărul 1.