Mult trâmbiţata cădere al lui Traian Băsescu pare a fi doar un subiect de talk-show şi nimic mai mult. Chiar dacă sondajele arată o scădere a procentelor preşedintelui, acesta nu este nici pe departe în situaţia de a i se cânta prohodul. În primul rând pentru că va avea parte de cea mai uşoară competiţie din cariera sa politică. Trecut prin ciur şi prin dârmon şi câştigând bătălii grele şi la limită, cu Sorin Oprescu pentru Primăria Capitalei, iar apoi cu un alt adversar redutabil, Adrian Năstase la prezidenţiale, Băsescu pare a nu juca în finala din toamnă cu capii de serie.

Cei care ar fi putut crea o problemă pentru Traian Băsescu, liberalii, merg din eşec în eşec, dar trăiesc cu iluzia că dacă pun apă la Crin, acesta va creşte mare. Însă nu va ieşi decât o beţie cu apă rece. În această competiţie politică, Crin Antonescu pare mai degrabă pregătit să defileze pe o autostradă electorală de-a curmezişul ţării, nicidecum să ia contact cu şanţurile şi gropile patriei pentru a schimba toată garderoba portului popular trecând dintr-o zonă folclorică într-alta. Pe lângă acest handicap de imagine pe care îl au de fapt mai toţi candidaţii actuali faţă de Traian Băsescu, Crin Antonescu pare să fie din start pierdut dacă va intra în turul doi. Simpatia manifestată de Ion Iliescu şi Adrian Năstase pentru el, dar mai ales conservarea la guvernare sunt motive arhisuficiente pentru ca Mircea Geoană să întoarcă cârma spre Traian Băsescu faţă de care manifestă, în momentele cheie, o cuvenită loialitate. Însă ecuaţia este mult mai simplă, neexistând o polarizare politică concretă în direcţia anti-Băsescu, şansele de a-l da jos pe acesta sunt pe măsură. De fapt, bătălia electorală din această toamnă a fost tranşată de Traian Băsescu încă de anul trecut, prin aducerea PSD la guvernare. În momentul acela, PSD şi-a dat consimţământul pentru al doilea mandat al lui Traian Băsescu. Restul sunt poveşti de seară pentru copii, cu candidaţi discursivi, gen Crin Antonescu sau Radu Duda care fac impresie bună prin emisiuni şi declaraţii de presă. Doar cu supranumele de Obama de România nu se câştigă alegerile.
Soluţia propusă la începutul acestui an, de Călin Popescu Tăriceanu, de-a sprijini un candidat comun împotriva lui Traian Băsescu era una viabilă, doar că era nerealistă neţinând cont de prezenţa PSD-ului la guvernare, care astfel dinamita implicit un asemenea proiect.
Nici criza nu-l va afecta pe Traian Băsescu mai mult decât pe ceilalţi, iar atâta timp cât are o coaliţie de guvernământ sub el şi responsabilitatea este una dublă, actualul preşedinte nu va fi lovit decisiv nici din partea aceasta. În ceea ce priveşte scandalurile gen Ridzi, acestea vor fi compensate în viitor cu scoaterea la lumină a unor membri pătaţi din cealaltă barcă.
O altă mişcare abilă al lui Băsescu este mimarea indiferenţei vizavi de alegerile prezidenţiale. Chiar dacă această expectativă alimentează corul celor care îi cântă „marşul", Băsescu ştie că prin imaginea de preşedinte preocupat mai degrabă de soarta ţării în vreme de criză câştigă mult mai mult decât dacă s-ar preta deja la fente electorale. Pe de altă parte la nivelul său de popularitate şi la cât de bine este înfipt în solul electoral al ţării nu are nevoie să-şi înceapă campania prematur. Faptul că adversarii săi şi-au început demult exchibiţiile electorale spune multe despre terenul pe care-l au de recuperat în faţa lui Băsescu. Un motiv în plus pentru liniştea preşedintelui.

Băsescu va câştiga de această dată fără agresivitatea din precedentele campanii. În primul rând pentru că nu mai are nevoie de ea, fiind consolidat electoral, iar în al doilea rând, pentru că nu are adversari demni de-o luptă pe viaţă şi pe moarte. Făcând o comparaţie cu tenisul, Băsescu nu mai joacă ofensiv la fileu, preferând să returneze de pe fundul terenului, dar deocamdată nu prea are ce pentru că adversarii săi servesc în fileu. Astfel că surdina de acum nu este nicidecum semnul unei slăbiciuni, ci dimpotrivă semnul siguranţei...