Un nou joc de putere capătă proporţii din ce în ce mai mari pe scena politică de la noi. Acela în care lupta nu se mai dă după clasica rivalitate, şi anume putere - opoziţie, în care patru ani opoziţia critică puterea, iar aceasta încearcă să bage pumnul în gură celor care o contestă. Acum, actorii principali de pe scena politicii participă cu toţi, mai mult sau mai puţin, la acest joc de putere.

S-a dovedit că poţi fi în opoziţie, dar, de fapt, eşti la guvernare. Tot aşa s-a putut vedea că poţi fi la putere, ca preşedinte, dar de fapt să faci opoziţie. Preşedinţia, Parlamentul şi Guvernul încep, cel puţin în România, să ducă o luptă în care alianţele şi rupturile variază mai ceva ca vremea la Londra. Bătălia între puterile care, cică, sunt separate în stat, dar de fapt sunt adunate de lupta oarbă pentru ciolan, e una nemiloasă. Lupta se duce prin intermediul Constituţiei, fiecare dorind o Constituţie care să-i mărească prerogativele. În felul acesta, România intră într-un război civil al clasei politice încărcat de suspendări, de dizolvări, de contestaţii la Curtea Constituţională, de ordonanţe de urgenţă. Toată lumea atacă cu toate armele care îi stau în dotare.
Ca acest film să existe trebuia un regizor pe măsură. Acest Sergiu Nicolaescu al vieţii politice româneşti nu e nimeni altul decât Traian Băsescu. Cine-şi închipuie că, dacă PDL-ul ar obţine majoritatea şi-am avea o putere portocalie sută la sută, Băsescu s-ar duce să doarmă liniştit la Cotroceni se înşală amarnic. Traian Băsescu nu este un animal politic, ci un canibal politic. Automat, ar porni lupta interioară pentru a fi sigur că poate elimina cu canibalismu-i caracteristic potenţialii duşmani. Nici într-un caz n-ar repeta greşeala lui Năstase din 2000-2004, care se simţea ca un întemeietor de dinastie. Băsescu, cu toate pârghiile puterii în mână, ar începe vânătoarea de vrăjitoare în propriul partid, creând iar tabere şi totodată senzaţia de singur împotriva tuturor. Aşa se menţine puterea. Prin luptă continuă. Hrebenciuc şi Năstase plătesc păcatele lăcomiei de-a se fi înfruptat porceşte din bucatele puterii. Băsescu foloseşte puterea nu doar ca scut protector şi dătător de siguranţă. În felul acesta nu ajunge să cadă în beţia de putere, în care devii intangibil şi arogant, vezi Năstase. Agresiv mereu, nu dă senzaţia că s-ar înfrupta din fructele puterii, iar cu asta-i cucereşte definitiv pe foarte mulţi. Nu există lucru pe care să-l urască românul de rând mai tare decât huzurul şi lipsa de griji a omului bogat şi puternic. La toţi trebuie să ne meargă rău, că doar la toţi ni-i greu, nu-i aşa?
Iar dacă nu ne-a muşcat, încă, criza economică de fund, ne dă Băsescu criză politică. Când vine vorba de atribuţiile sale constituţionale, Băsescu o face pe dictatorul, trăgând focul la oala lui. Până la urmă, fiecare se ameninţă cu suspendarea. Lupta pentru putere a devenit atât de făţişă, încât nici nu mai este îmbrăcată în haine ideologice. Cu adevărat suspendaţi sunt însă cei mulţi, care vor rămâne în aer patru ani şi după aceste alegeri.