Toată lumea a stat cu sufletul la gură să afle cine a câştigat alegerile. Puţini s-au gândit la cine le-a pierdut. Şi nu e vorba de partidele care n-au intrat în Parlament, ci de majoritatea românilor care n-au fost la vot. Aceştia sunt marii perdanţi. Sunt oameni care au senzaţia că, dacă nu votează, dau vreo lovitură cuiva sau sfidează vreo autoritate. Nimic mai fals.

Ideea că-n felul acesta te sustragi ordinii politice, nevotând, reprezintă o iluzie păguboasă. Şi românii care n-au votat vor fi conduşi, nu sunt mai liberi prin faptul că n-au mers la vot. Nu şi-au câştigat nicio independenţă prin gestul lor. Iar faptul că majoritatea românilor nu este reprezentată politic înseamnă că avem o ţară de anarhişti apatici. Alegerile din acest an au dovedit mai mult ca oricare altele că dacă ai bani câştigi, dacă nu, stai acasă. Oamenii cu bani din partide, corupţii acestei ţări, ei sunt motorul electoral. Restul sunt poliloghii de doi lei, legate de charisma liderului, de discursul acestuia, de viziunea politică. Acestea nu atârnă aproape deloc balanţa victoriei. Ce charismă are Geoană? Dar Stolojan şi Tăriceanu? Legat de faptul că oamenii n-au contat la acest vot, ci partidele, aş putea spune că este adevărat, dar cu o notă au contat, totuşi, acei oameni din partid, mulţi dintre ei anonimi, care pun banul la bătaie. Şi nu-n ultimul rând, primarii marilor partide, cărora li se datorează în bună măsură scorurile obţinute. Nu Becali sau alte vedete cu bani fac partidul mare, ci şobolănimea multă, bogată şi anonimă, care e infiltrată în toate găurile partidelor mari şi care propulsează motorul politic. Aceşti afacerişti răspândiţi prin teritoriu dau structura de rezistenţă a partidelor. Din nou s-a demonstrat că lupta se câştigă în teritoriu şi nu la centru. Să credem că datorită lui Geoană, Stolojan şi Tăriceanu au obţinut partidele respective aceste scoruri? Nici vorbă. Vedetele de la centru sunt responsabile cu show-ul, cu imaginea, necesare şi ele pentru a sălta cota partidului, însă grosul de voturi îl aduc şobolanii locali.
Cert este că, în ciuda unei alianţe majoritare, oricare se va forma ea, ne aşteaptă încă patru ani de contorsiuni pe scena politică. S-a dus cu duelul clasic putere-opoziţie. Vom avea din nou ieşiri de la guvernare, crize, ameninţări cu anticipatele, cu alte cuvinte, la cât de echilibrată este noua configuraţie parlamentară, nu cred ca putem miza pe o stabilitate politică în mandatul următor. Politicăraia din ultimii patru ani va continua, pentru că de câştigat cu adevărat la aceste alegeri au câştigat tejghetarii politici şi de presă şi comentatorii de curte ai televiziunilor. Ah, şi-a câştigat şi Prigoană, din primul foc. Frecţie la piciorul de lemn!

PS. Faptul că ideea naţională nu mai are reprezentare parlamentară este iarăşi o pierdere. Nu contează neapărat vehiculul care transportă această idee, important este ca ea să fie în mişcare, nu încremenită, cum a ajuns azi. Legat de Ziua Naţională, păcat că au distrus-o tejghetarii, dar la ce ţară de anarhişti apatici suntem, nu ne mai poate mira nimic.