În urma rezultatelor de la alegerile locale, cei din conducerea centrală a PSD-ului au hotărât să-şi umfle muşchii şi să găsească ţapii ispăşitori. Au fost dizolvate 6 filiale din Ardeal: Alba, Arad, Bihor, Braşov, Cluj şi Mureş. Cu toate că Moldova şi nu Transilvania este fieful tradiţional al PSD, rezultatele sunt dezamăgitoare, dar acesta nu poate fi singurul criteriu pentru a justifica o decizie atât de radicală.

Filiala bihoreană într-adevăr bate pasul pe loc de ani de zile, iar grupul de la Cluj nu mai e demult în vogă, nereuşind să-şi depăşească condiţia provincială. E în parte şi vina lor, pentru că Ioan Rus nu a fost nici pe departe omul îndreptăţit să propună soluţii de reformă morală, dar este şi meritul miticilor de la centru, care n-ar fi acceptat nici în ruptul capului o implicare prea mare a ardelenilor în politica de pe malul Dâmboviţei. Să zicem că adevărul ar fi pe undeva la mijloc în ceea ce priveşte meritele şi defectele filialelor ardelene. Însă atunci când vine vorba de baronii locali gen Oprişan sau Radu Mazăre, adevărul nu mai poate sta la mijloc, ci doar într-o singură parte. E foarte adevărat că baronii mai sus-menţionaţi au obţinut scoruri bune la alegeri, dar dacă acesta rămâne singurul criteriu de judecată, atunci miticii şefi de la Bucureşti ar trebuii să lase dracului vorbele sforăitoare de genul: vom construi o stângă adevărată. Veţi construi pe dracu, cu alde Mazăre, Oprişan, Vanghelie sau Ponta
(marele Guevara de Bolintin). Că tot veni vorba de Ponta, să-i urăm casă de piatră, să fie atent cum îşi pune termopanele şi s-o ţină tot aşa, pentru că la cât de opulentă a fost nunta sa şi la ce invitaţi a avut, ar putea, dacă ar avea bun simţ, să facă stânga împrejur şi să-şi vadă de giugiuleli cu Daciana Sârbu, răzgâiata PSD-ului, care, până mai ieri, a fost mai mult gravidă decât europarlamentar. Dar nu contează asta, Statul Român trebuie să aibă grijă de nevoile unui cuplu de stânga, aşa că, bieţi români contribuabili, să nu vă pară rău de banii dumneavoastră, că nu s-au dus pe apa sâmbetei, ci au contribuit la viitorul de aur al unui cuplu de socialişti.
Revenind la măsurile acestea de decapitare a filialelor judeţene de partid, ele dovedesc centralismul comunist care încă domină viaţa politică a partidelor noastre. În cazul acesta, al dizolvării filialei PSD-iste de la Cluj, dincolo de pretextul rezultatelor mai puţin bune, a existat şi miza unei vendete politice. Pus în faţa faptului împlinit, Vasile Dâncu vorbeşte despre posibilitatea înfiripării unui proiect social democrat transilvan. "În interiorul PSD, dacă se mai poate, avem nevoie de o autonomie a deciziilor noastre, de un proiect propriu, iar eu am tot amânat din motive conjuncturale lansarea proiectului nostru, *Transilvania comunităţilor puternice*. Trebuie să convingem că este ceva şi mai important decât banii lui Oprişan sau reţelele lui Nicuşor Constantinescu. Noi ne gândim să ne câştigăm individual dreptul la decizie. Ardealul are sute de ani de exerciţiu al luptei civice. Aşa am câştigat în istorie, prin solidaritate şi documente civice, asta ştim să facem. Să nu uităm că pe programele noastre s-a ajuns la putere la două congrese. Trebuie făcută modernizarea social-democraţiei, de asta e nevoie. Oricum, nu avem de ales, pentru că, în Ardeal, Oprişenii nu au succes. "
Nu ştim care va fi viitorul grupului de la Cluj, în actualul PSD, dar acest nou conflict intestin al partidului ne trimite cu gândul la vorbele înţelepte ale regretatului Octavian Paler, care spunea că pentru a se naşte în România o mişcare autentică de stânga, ar trebui ca mai întâi PSD-ul, care monopolizează această idee, să fie desfiinţat.

Felul în care arată România de azi, ca o ţară latino-americană, cu câţiva bogătaşi mafioţi, care au ieşit din plutonul celor mulţi şi care-şi permit să le scuipe în cap, oricând, acestora, ar fi unul mai mult decât favorabil naşterii unui socialism adevărat. Din păcate, la noi au apărut până acum doar paraziţii ideii de stânga, care nu sunt altceva decât nişte îmbuibaţi camuflaţi în Che Guevara.