Nu s-au redistribuit bine mandatele, că toţi au început să deplângă sistemul de vot uninominal. Culmea este că e vorba de politicieni ale căror partide au susţinut cu încăpăţânare prostească acest sistem de vot, gen Theodor Stolojan. Ba chiar mai mult, oameni de presă sunt dispuşi acum să privească cu un ochi critic spre uninominal.

Cât timp s-a pus problema contestării acestui sistem de vot, toţi au tăcut mâlc, ba chiar mai mult, unii promovau orbeşte sistemul respectiv. Cât de nocive pot fi aceste ONG-uri, gen Pro Democraţia şi multe altele, s-a dovedit din nou. Manipularea uriaşă pe care o fac cei care se pretind societate civilă, dar, de fapt, sunt înrolaţi cu soldă grasă în serviciul unor cercuri de putere atât interne, cât şi străine, prin azvârlirea pe piaţă a unor teme, aşa cum a fost cea a uninominalului, se dovedeşte a fi greu de stopat. S-a tot spus că există o dorinţă de reformare a clasei politice la nivelul populaţiei, care s-a săturat să voteze liste şi vrea să voteze oameni. Nu prea mai înţelegem ce s-a întâmplat cu dorinţa nebună a cetăţenilor de a-şi da votul uninominal, pentru că absenteismul a fost unul record. Din nou aceeaşi manipulare ordinară. Acest vot uninominal este contrar legilor elementare ale competiţiei. O întrecere normală stabileşte câştigătorul de pe primul loc. Cine era pe primul loc în colegiu trebuia să câştige mandatul. În felul acesta ar fi fost evitate acele redistribuiri în dauna învingătorilor. Aşa s-a ajuns la situaţia penibilă ca un candidat să obţină postul de deputat cu 34 de voturi, e vorba de UDMR-istul Koto Iosif, colegiul uninominal Africa - Asia. Sunt o grămadă de parlamentari care au fost puşi aiurea pe listă, ca outsideri, şi care s-au trezit cu-n mandat pe cap. Pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă. Mulţi dintre aceştia nici nu cred că şi-au dorit să candideze. Putem conchide că aceste alegeri au fost în bună măsură triumful lui Agamiţă Dandanache.
Marele perdant al acestor alegeri este PSD-ul. După patru ani de opoziţie, ar fi trebuit să aibă peste 50% în Parlament. Acest scor mediocru se justifică prin criza de lideri prin care trece partidul odată cu retragerea lui Ion Iliescu. Un lucru este cert, însă, indiferent cine va forma guvernul, Traian Băsescu va câştiga fluierând la alegerile de anul viitor. Cine să-i facă faţă? Geoană sau Năstase? Crin Antonescu? Dincolo de faptul că nu are adversar pe măsură, Băsescu mai este ajutat la prezidenţiale, dacă mai avea nevoie, de faptul că acestea nu vor mai fi suprapuse cu parlamentarele abia încheiate. În lipsă de lideri puternici, partidele prin structura lor ar fi încercat să compenseze şi ar fi adus poate un plus de voturi. Pentru PSD sau PNL, locomotiva este partidul şi nu liderul. Legat de posibilele alianţe, ce este foarte interesant şi spune multe despre unitatea ideologică a partidelor din România, e că fiecare partid din cele trei este împărţit în două jumătăţi dezbinate, care fiecare doreşte o altă alianţă.

Acest hermafroditism politic nu este deloc dătător de siguranţă, mai ales că la anul se va resimţi şi la noi criza economică. Totul e ca triunghiul politic PSD, PDL, PNL să nu se dovedească a fi pentru ţară un Triunghi al Bermudelor, în care să ne pierdem cu toţii.