Campania electorală se apropie de jumătatea perioadei şi abia acum putem realiza cât de puţin ajunge să fie informat alegătorul în legătură cu candidaţii. Cu atât mai mult cu cât acum este vorba de votul uninominal. Simpla apariţie electorală la televiziuni, întâlnirile cu alegătorii sau diverse materiale de afişaj publicitar nu reuşesc ca într-o lună să facă dintr-un ilustru necunoscut un personaj pe care oamenii să-l poată vota, în deplină cunoştinţă de cauză.

În definitiv şi la urma urmei, ce ajunge să ştie alegătorul? CV-ul candidatului, intenţiile sale şi ale partidului, deci o simplă defilare. De fapt, asta este campania, o simplă paradă a candidaţilor. Nu cred că problema este că ar fi prea scurtă perioada de campanie. Ideal ar fi ca aceşti candidaţi să fie pregătiţi cu cel puţin un an înainte de către partide, iar în acel an să ia parte activ la jocul politic, astfel încât alegătorul să poată evalua prestaţia acestuia în plan real şi nu în planul virtual pe care-l oferă cadrul unei campanii, unde totul este frumos, mai ceva ca într-o paradă de modă. Fiecare partid şi-ar face o selecţie şi, pe lângă figurile cunoscute, ar arunca în spaţiul public figuri noi, care mai târziu să fie desemnaţi drept candidaţi. Astfel nu ne-am mai lovi de această stare de fapt, care este reliefată de multitudinea de candidaţi necunoscuţi. Ori au jucat un rol politic secundar prin partidele lor, ori sunt oameni cu bani, dar fără notorietate, şi pe care partidele i-au chemat în genunchi sau sunt pur şi simplu o umplutură menită să acopere vidul de personalităţi, care bântuie prin toate partidele.
Problema este de partea cealaltă, şi anume a alegătorului. Care se uită în colegiul său şi găseşte ori câte-o figură politică cunoscută şi de cele mai multe ori şi compromisă sau cu o reputaţie dubioasă sau no name-uri. Foarte multe din listele cu candidaţii pentru colegii sună ca nişte liste cu locatari. Ba dimpotrivă, pentru cetăţeni, listele cu locatari poate ar suna mult mai bine şi-ar fi mult mai cunoscute decât aceste colegii uninominale. În situaţia aceasta, ca simplu votant, ai toate motivele să ridici din umeri şi să nu mergi la vot. Nu de alta, dar poţi face un act necugetat, votând pe cineva din cartea de telefoane.
Nu putem şti care va fi prezenţa la vot. În primă instanţă ai fi înclinat să spui că, dată fiind puzderia de candidaţi necunoscuţi, votanţii nu vor fi atraşi. Însă este foarte posibil ca tocmai aceşti anonimi să primească votul, în dauna politicienilor notorii, mai ales prin „petele" lor. În felul acesta, se va rămâne în cercul vicios, în care alegerile de la noi reprezintă rularea pe rând a ticăloşilor din societatea noastră şi care acum, sub protecţia anonimatului, pot beneficia de votul mult râvnit. S-a tot spus că de data aceasta nu mai merge cu lozinci şi promisiuni şi că alegătorii au devenit pragmatici. În afară de tradiţionalele pomeni electorale, care poate vor fi un pic mai grase ca de obicei, oamenii vor primi aceleaşi nesfârşite promisiuni demagogice. Dar, dar vin alţii să spună că acum prin acest vot uninominal îi va fi mult mai uşor alegătorului să-l i-a la rost pe alesul său, pe perioada mandatului, în cazul în care acesta nu-şi respectă promisiunile. Să fim serioşi. Cei mai mulţi dintre viitorii parlamentari se vor putea erija, dând vina pe instituţii, pe celelalte partide, pe sistem, şi tot aşa.

Cel mai bun exemplu de ales uninominal, Traian Băsescu, care nu şi-a respectat nicio promisiune şi care n-a făcut nimic timp de patru ani, nu numai că nu şi-a pierdut popularitatea, ba chiar mai mult are şansele să obţină un nou mandat. A ştiut să dea vina pe alţii, patru ani de zile, aşa cum nu mă îndoiesc că vor şti să o facă şi viitorii parlamentari.