Cu ceva timp în urmă un cetăţean, intervievat pe stradă de reporterul avid de opinie politică din mers, răspundea la întrebarea: "Ce credeţi, se rupe alianţa?" cu un sec "mi se rupe". Acum, că s-a rupt, acelaşi cetăţean şi, probabil, o grămadă ca el ar răspunde la fel. Cam aceasta este vocea străzii taman la polul opus cu nesfârşitele dezbateri furnizoare de microbişti politici. E firesc să li se rupă unora de ceilalţi, atâta timp cât există o ruptură la nivelul priorităţilor. Geoană şi-a luat cota lui de guvernare şi a plecat, iar oamenii îşi primesc în continuare cota lor de şomaj. Cam de aici se rupe tot.

În ceea ce priveşte cota de şomaj, aceasta a ajuns deja la 660.000 de persoane şi ar putea creşte până la sfârşitul anului, conform estimărilor, la 750.000 de persoane, în condiţiile în care rata şomajului se va apropia de 8%. Însă numărul acestor şomeri este, de fapt, mult mai mare, dacă luăm în calcul şi ceilalţi membri de familii din gospodării. În felul acesta putem vorbi de un număr de două milioane de şomeri, dacă ne-am baza pe studiile sociologice. Numărul şomerilor din ţară a crescut şi pe seama românilor rămaşi pe drumuri prin Spania şi Italia. Această stare de fapt este cauzată din plin de scăderea drastică a volumului comerţului care a făcut ca multe firme şi companii să-şi restrângă activitatea sau să se închidă definitiv, intrând în faliment. Consecinţa imediată este trimiterea oamenilor în şomaj, ca o măsura imediată de reducere a cheltuielilor. Colac peste pupăză a venit şi măsura aberantă a Guvernului de a introduce impozitul forfetar, care a contribuit din plin la îngroparea multor firme.
Cam aşa arată România acum şi se pare că va arăta şi mai rău în următoarea perioadă. În ciuda acestei realităţi, criza politică sfidează criza economică. România a cunoscut o pseudoguvernare în ultimul an, de fapt, un circ electoral care acum a avut parte de gongul final. Pesedeii au muşcat ca hienele din hoitul ţării şi acum au luat-o la fugă, dornici de o opoziţie, care, îşi închipuie ei, ar putea să-i transforme în viitorii lei ai următoarei guvernări. Dar, indiferent de calculele politice ale unora sau ale altora, un lucru este cert: tot ce se produce acum pe scena politică nu-l mai afectează pe cetăţeanul de rând. El a ajuns şomer şi cu un guvern de largă majoritate şi va ajunge şi cu un guvern minoritar.
Din păcate, dincolo de şomajul care se adânceşte, nu se întrevede o promisiune prea generoasă a ofertei de muncă. Ce poate fi mai relevant din acest punct de vedere decât faptul că la bursa pentru locuri de muncă organizată recent de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bihor au fost prezenţi 31 de angajatori, faţă de 60, câţi au fost anul trecut. Scăderea numărului agenţilor economici a atras după sine şi diminuarea ofertei locurilor de muncă, anul acesta numărul acestora fiind de trei ori mai mic faţă de anul precedent.
Dintre toţi aspiranţii la un loc de muncă, se pare că de departe cei mai năpăstuiţi par a fi tinerii absolvenţi de facultăţi pentru care găsirea unui job a devenit o adevărată fata morgana. La bursa respectivă, din 390 de locuri de muncă doar 57 s-au adresat absolvenţilor de studii superioare. Acum e foarte drept că la această situaţie nu contribuie doar criza, ci şi o altă meteahnă mai veche care ţine de faptul că locurile de muncă pentru absolvenţi se obţin mai degrabă prin pile, relaţii şi nu prin anunţuri în ziare sau la bursa locurilor de muncă. Oricum ar fi interpretate aceste cifre, ele vorbesc în mod unidirecţional despre neputinţa unei ţări întregi.

Revenind la răposata alianţă de guvern, aceasta n-a lăsat nimic în urmă, doar scandal politic. Dacă măcar ar fi legalizat prostituţia ar fi avut şansa ca la un bilanţ al istoriei să spună că în această perioadă s-au creat şi locuri de muncă. Acest guvern n-a fost în stare să creeze locuri de muncă pentru nimeni, nici măcar pentru curve, a lăsat şi amorul şomer, iar azi, când alianţa e istorie, şomerilor nu le rămâne decât să spună că li se rupe de faptul că s-a rupt.