Mare lucru şi democraţia asta participativă! Vorba ceea: participă şi cei care nu se bagă! Şi de-ar fi numai atât! Ce-o aduce nou uninominalul este greu de anticipat în amănunt. Din acest colţ de pagină mi-am exprimat în mai multe rânduri reţinerile faţă de acesta. Între timp am avut ocazia să constat că multe din temerile mele nu s-au adeverit. Chiar dacă ies la rampă candidaţi precum Luminiţa Anghel, Mihai Constantinescu şi Ionuţ Dolănescu, nu s-au încumetat să candideze cei precum Copilul Minune, cel care, de altfel, candidase la ultimele alegeri generale pe liste, respectiv la scrutinul din iunie 2008 pentru alegerea autorităţilor administrative locale. A mai fost ceva care mi-a zdruncinat convingerea asupra superiorităţii sistemului "de listă" asupra uninominalului. Se făcea că un personaj care abia a depăşit 1% din voturile orădenilor (cu ocazia unui scrutin uninominal) ajungea parlamentar, prin efectul vechii legi (Legea 373 din 2004)!?

Suntem la doar o săptămână şi un pic de votul cel mare, primul uninominal din istoria parlamentarismului românesc, şi, chiar dacă (spre deosebire de campaniile anterioare) nu se mai organizează dezbateri electorale, reunind la aceeaşi masă contracandidaţi propuşi de diferiţi competitori, miresmele alegerilor ne izbesc la greu. În această toamnă electorală, în Oradea s-au plantat arbori mai mulţi ca oricând. Cinste iniţiatorilor şi plantatorilor! Din multitudinea de imagini care ni s-au prezentat în presă despre aceste evenimente mi-au rămas întipărite cele cu un candidat-vedetă care venise la "plantat electoral" în fostul "Parc al Muncitorilor" şi vorbea tot timpul la telefon, coordonându-i, în acelaşi timp, pe cei doi "secunzi" (un consilier local şi un fost consilier judeţean), care dădeau de zor la lopată şi târnăcop. Văzând atâta (social-) democraţie, mi-am adus aminte (desigur! - vorba unui clasic în viaţă) de "Moş Ion Roată şi Unirea", acea povestire în care inegalabilul Ion Creangă ne relata cum un înţelept al neamului nu pricepea în ruptul capului cum vine treaba cu unirea, câtă vreme boierii stau mai departe în jilţuri, iar bolovanul trebuie să-l urnească din loc tot amărăştenii.
Un fost orădean, revenit după multă vreme în oraşul său de suflet, văzând atâta roşu pe panourile, geamurile, zidurile şi stâlpii din oraş, spunea că aceste "decoruri" îi trezesc nostalgii după anii tinereţii, când, cu prilejul campaniilor de pregătire a festivităţilor organizate la 23 august, întreg oraşul era împodobit astfel. Pe majoritatea stâlpilor din zona centrală a orasului (de multe ori, exact în proximitatea brăţărilor metalice cu care sunt fixate coşurile de plastic pentru menaj stradal) vedem chipul unui intelectual mintos, care pare că tocmai şi-a scos dejtu' din ureche. Un intelectual orădean, dintre cei care au studiat filologia la Bucureşti înainte de anii`70, amintea de un celebru banc în care se spunea că, la o reuniune a Academiei Române, Tudor Arghezi intrase sub masă şi căuta disperat ceva. Impresionaţi de gestul respectabilului academician, mai tinerii lui colegi se oferă să-l ajute să caute "biluţa", despre care spusese că o scăpase pe jos. După minute bune de căutări, venerabilul academician se ridică şi, constatând că toţi ceilalţi sunt îngenuncheaţi pe sub mese, le mulţumeşte plin de evlavie pentru solidaritate şi, introducând degetul în nas, rosteşte plin de înţelepciune: "Lăsaţi că-mi fac alta!". Cam asta ar putea spune şi mulţi dintre parlamentarii noştri, care, mandate întregi, n-au făcut decât biluţe în legislativul Ţării! Ne-a impresionat până la lacrimi un venerabil fost candidat, care spunea mai ieri, într-o conferinţă de presă: "Înainte să iasă din partid, un politician trebuie să iasă din politică!" Ce-am putea spune oare noi, ceilalţi, despre un parlamentar care şi-a făcut adeziune la partid numai după ce a ajuns deputat datorită voturilor simpatizanţilor acestuia, iar imediat după aceea şi-a tot dat cinstea pe ruşine, pactizând ba cu stânga, ba cu dreapta, de pe piedestalul mandatului reprezentativ, pe care îl exercita în numele unui electorat în faţa căruia nu se considera în niciun fel răspunzător?

Acum candidaţii s-au mai primenit. Majoritatea sunt tineri. Tinereţea nu este însă o virtute doar prin ea însăşi. Sunt cu atât mai de apreciat aceia dintre candidaţii tineri care se înhamă la luptă electorală, uzitând doar de armele bunului simţ. Am şi eu convingerile mele, pe care cu greu mi le schimbă cineva. Totuşi, urmăresc cât pot de preocupat toate manifestările electorale din jurul meu. Nu-mi permit să vă îndemn să votaţi pe cineva anume, însă vă rog să vă documentaţi cât puteţi de bine pentru a putea alege în deplină cunoştinţă de cauză înainte să votaţi. La bună vedere!