Cu un an în urmă, cu ocazia primelor euroalegeri din ţara noastră, cei mai mulţi dintre noi am fost impresionati că şi-a anunţat candidatura şi un independent, în persona lui Laszlo Tökes, neobositul episcop orădean, luptător pentru cauza maghiarimii ardelene şi nu numai. Rememorând evenimentele din acea vreme, ne aducem aminte că liderii UDMR, în frunte cu Marko Bela, s-au delimitat de prelatul orădean, neoferindu-i acestuia şansa de a candida pe listele organizaţiei. L-au sprijinit însă asociaţiile de tineret maghiare [gen „EMI", (R)EMI ... şi alte vedenii] şi, mai ales, Uniunea Civică Maghiară, cea care, ulterior, urmare a stăruinţelor lui Szasz Jenö - primarul din Odorheiu Secuiesc, şi, cu aprobarea tacită a autorităţilor, s-a transformat în Partidul Civic Maghiar.


Cu toate acestea, şi eu, şi alţii aveam să ne convingem o dată în plus că zicala potrivit căreia „sângele apă nu se face" este de actualitate în relaţiile dintre exponenţii aşa-zişi „moderaţi" şi cei „radicali" ai maghiarilor din ţara noastră (lucru pe care l-am constatat şi în atâtea alte rânduri). Astfel, am fost de-a dreptul şocat când, la începutul lunii septembrie, schimbând canalul propriului televizor, i-am văzut „braţ la braţ" pe Tökes Laszlo şi Marko Bela într-o emisiune transmisă în direct de Duna TV, dezbatere la care cei doi, întrecându-se în declaraţii care mai de care mai pătimaşe, au susţinut „sus şi tare" că membrii comunităţii maghiare din România trebuie să beneficieze de o autonomie sporită, care - în opiniile celor doi - nu ar trebui să se limiteze doar la aceea locală şi culturală, ci şi la (aţi ghicit, desigur!) autonomia teritorială!?
Nu am putut înţelege niciodată atitudinea prelatului orădean (zis şi „Flacăra Revoluţiei"), care, de fiecare dată când are ocazia, atât în ţară, în Parlamentul Europei, dar şi la posturile de televiziune maghiare ce îl găzduiesc cu multă ospitalitate pe reprezentantul României în legislativul comunitar care şi-a deschis birou parlamentar la Budapesta - oare o fi devenit această localitate un sat sau oraş din România şi noi n-am aflat încă? - critică, în mod sistematic, activitatea UDMR-ului, făcându-i pe liderii acestuia insensibili la soarta conaţionalilor.
Am putut constata că discursurile anti-UDMR ale „europarlamentarului român" au avut ecouri la nivelul conducerii aliaţilor ungari ai celui în cauză, respectiv a conducerii partidului ungar de opoziţie FIDESz, care l-au temperat de fiecare dată, cerându-i să pună pe primul plan interesul naţional al maghiarilor. Efectul nu s-a lăsat aşteptat, astfel că în mediul politic orădean se discută despre intenţiile lui Tökes Laszlo de a candida pentru un nou mandat de europarlamentar, însă, de această dată, ar fi primit promisiuni din partea lui Marko Bela că la alegerile din 2009 va fi introdus pe loc eligibil pe lista de candidaţi ai acestei organizaţii neguvernamentale (uniunea culturală, filantropică, pro-europeană ...etc., etc. ... U.D.M.R.).

Ştiute fiind cele de mai sus, ne întrebăm şi noi - deh, ca tot omu': Ce se întâmplă cu unul din simbolurile perene ale luptei maghiarilor împotriva „asupririi româneşti" (termenul a fost lansat de către cel în cauză)? De unde atâta inconsecvenţă în declaraţiile şi în acţiunile lui Tökes Laszlo? Ce vor mai înţelege pătimaşii lui fani, cei care l-au urmat orbeşte şi atunci când tăia gardul unei proprietăţi sub ochii organelor de ordine, încremenite de neputinţă în faţa aureolei mitice din jurul său?