De ce oare, de câte ori se întâmplă o tragedie, baierele pungii cu penibil se desfac larg? Tragedia de la Petrilă a fost din păcate din nou ocazia ca politicieni şi ziarişti să se umple de penibil. Politicieni, guvernanţi, presă au dat încă odată probe de teatru ridicol. Fie se dau mari cunoscători a situaţiei din Valea Jiului, fie fac gesturi de un fals îngrozitor.

Preşedintele dă o fugă în plină noapte să fie văzut, fotografiat, filmat cum compătimeşte alături de familiile disperate. Ca de obicei, ajunge primul. Cel puţin nu face declaraţii. Monica Ridzi de la PD-L îşi aminteşte subit că se vrea deputat tocmai din zona Văii Jiului şi se învârte elegant printre cei bătuţi de soartă.
Apoi, la spitalul din Petroşani, neaparat live la televiziuni, premierul se umple de penibil mimând o înlăcrimare. La căpătâiul unui ranit, scoate dintr-o pungă de plastic o portocală şi-o banană. Aşa o fi auzit el că se face atunci când ai pe cineva într-un spital. Ca penibilul să fie total, grijuliul premier aşează pe pieptul rănitului o portocală. Ce contează că bietul om nu se putea mişca! Portocala premierului trebuie să fie văzută. Mai lipseşte un colăcuţ şi o lumânare ca penibilul situaţiei să fie complet.
Alţi miniştri cu feţe plictisite ca minerii morţi le-a stricat weekend-ul de campanie electorală ajung vrând-nevrând şi ei la Petrilă. Vosganian vorbeşte a mia oară de nevoia de modernizare a sistemului minier de parcă nu el e ministru peste industria asta de atâta timp. De parcă el nu ştia până acum că banii din subvenţiile pentru minerit au mers doar în salarii, excursii ale şefilor şi mai deloc în retehnologizare şi securitatea muncii. O doamnă de la Muncă se arată şi ea foarte îngrijorată de viitorul celor rămaşi fără tată. De parcă bieţii copii ar fi singurii din zona Văii Jiului fără vreo perspectivă. Dar cum la televizor dă bine o grijă maternă de moment, poporului i se livrează dovada grijii guvernamentale. Un alt ministru, de la sănătate, se învârte ca un titirez între spitalele din Bucureşti lăsându-se filmat cum supervizează el situaţia. Se asigură că răniţii au parte de tot ce este mai bun în spital. De parcă nu orice om ajuns într-un spital ar merita un asemenea tratament. O dovadă în plus a sistemului bolnav pe care-l conduce devreme ce orice caz mai deosebit se tratează numai la Bucureşti. Televiziunile, că tot vorbeam despre ele, au transmis orice altceva decât informaţie. Vestea tragediei a prins, cum era de aşteptat, toate televiziunile pe picior greşit. Sâmbătă, oameni puţini, tehnică ioc. O cititoare de prompter întrebând pe cei de la faţă locului idioţenii, reporteri din zona care au a mia oară dreptate în faţa şefilor. Nu este tehnica de transmisii live în zona Văii Jiului. Cum Valea Jiului nu e Snagov sau Ştefăneşti, nici Corbu sau Cornu interesul mass-media este aproape zero. Şi totuşi, s-a ajuns la faţa locului. Dar în loc să informeze clar şi sec, televiziunile s-au întrecut în stors lacrimi. Rudele sunt întrebate cum se simt, de parcă a pierde soţul sau fiul poate fi altfel decât tragic. Un dinozaur TV aflat în treabă prin Valea Jiului joacă teatru rugând un rănit să-i ţină microfonul să îşi poată şterge lacrimile.
Cu trecerea timpului şi peste această nouă tragedie se va aşterne uitarea. Politicienii îşi vor vedea de campanie, familiile îşi vor plânge dispăruţii şi televiziunile se vor întoarce la analişti, becalisme, andonisme, bolcasisme. Iar în vale moartea se va întoarce poate tot într-o sâmbătă pe la amiază. (HotNews)