Principele-actor cu nume predestinat pare să joace într-o piesă regizată de obsesia anti-Băsescu. Ce se va mai întâmpla în tragi-comedia răsturnării dictatorului de la Cotroceni? Aceasta e întrebarea! A fi sau a nu fi iepuraş în cursa pentru Cotroceni? Va muri cineva în final? Vom asista, oare, la o veselă împăcare generală şi pupat Piaţa Independenţei? Piesa e cu prinţi şi măscărici, cu Feţi-Frumoşi cu nume de floare, cu balauri, cu poveşti de amor. Avem un scenariu scris. Cine sunt sforarii din spatele scenei? Sau actorii interpretează rolurile haotic? Ce urmează?

Actul 1 e cu moguli. În loc de prolog, citiţi aici o mărturie din lumea lor: un autodenunţ semnat de Ion Cristoiu din care aflăm că ura anti-Băsescu le-a luat minţile. În actul 2 intră în scenă Făt Frumos cu săgeata galbenă. Crinul creşte într-o lună cât alţii în şapte. Asta numai la televizor. În realitate e altfel. Puţin amor: apare ea, care îşi mărturiseşte iubirea pentru Crin. Emoţie, lacrimi. Urmează actul 3, în care şi bogaţii plâng. De nervi că există procurori. Vezi cazul Popoviciu. Actul 4 îl are în prim plan pe Traian Băsescu, care stoarce o lacrimă. Tot de nervi, că există moguli. Scene cu Ioana Băsescu. În actul 5, Mircea Geoană află de la baronii PSD că va candida la preşedinţia republicii noastre. Spre surprinderea lui, e candidat. Din actul 6 nu se înţelege nimic. Un spectaculos număr cu măscărici: Gigi Becali şi Vadim Tudor. Cu răpiri şi sechestrări, cu poliţie şi justiţie, cu ziarişti care scot flăcări pe gură. Act de nebunie colectivă. În actul 7, actoraşul Duda joacă rolul vieţii sale: prinţ şi cerşetor de voturi. O lacrimă tristă pentru amurgul şi mai trist al bătrânului rege. O vom ţine tot aşa încă vreo şapte luni de aici încolo, cu lacrimi şi crize, candidaţi scoşi din pălărie, isterii colective la televizor. Vă las plăcerea să completaţi sau să vă imaginaţi evoluţia piesei, următoarele acte. Ce s-a întâmplat până astăzi se poate rezuma la atât: Patriciu, Vântu, Voiculescu, PNL şi PSD s-au coalizat din nou, pe faţă, împotriva lui Traian Băsescu. Au pus totul la bătaie. Au două direcţii de acţiune. Prima ar fi demonizarea şi macularea lui Băsescu. La vechile acuzaţii - Băsescu dictator - se adaugă azi una nouă: şi el e corupt. Şi el e ca noi, mogulii. Toţi suntem la fel, nicio diferenţă. S-ar putea ca acţiunea dirijată a trusturilor de presă împotriva lui Traian Băsescu să-i radă câteva procente din popularitate sau, dimpotrivă, să se soldeze cu un eşec la fel ca în mai 2007. Atunci, populaţia a votat masiv împotriva suspendării sale, în ciuda campaniei dezlănţuite împotriva sa. Vom vedea. Apoi urmează dezmembrarea electoratului său. Candidatura lui Radu Duda nu merită prea multă atenţie, e un detaliu. Vor urma, poate, şi alţi candidaţi-iepuraşi, toţi independenţi: un pensionar, un tehnocrat poate şi o femeie. Se poartă independenţii, falşii independenţi, impostorii. Rolul lor ar fi să fure câte un procent, două, trei din zestrea principalului adversar. Traian Băsescu ar fi cotat astăzi în sondaje undeva pe la 40%, Mircea Geoană - la 20%, Crin Antonescu - pe la 15%. Coaliţia anti-Băsescu speră să-l tragă pe şeful statului în jos, cât mai aproape de primul clasat, care o fi el. Să reducă masiv din diferenţa uriaşă care îl separă acum pe Traian Băsescu de restul plutonului. Astfel, după calculele lor, un candidat adus cât mai aproape de Băsescu ar avea şanse, în turul doi, să-l bată. Calculele ignoră însă un detaliu important: personajele aruncate în luptă au greutatea vidului care li se citeşte în ochi şi consistenţa nimicului scos pe gură.

Ceea ce nu ştim încă este cum va arăta punctul culminant al tragi-comediei? Va candida Băsescu? Boc? Altcineva? Vom asista curând la apariţia unui nou partid? La fel cum coaliţia anti-Băsescu îşi lărgeşte acum bazinul electoral, e de aşteptat ca şi ceilalţi să procedeze la fel: să izoleze nehotărâţii şi dezamăgiţii înainte ca ei să fie seduşi de adversarii din PSD şi PNL. Va rămane establishment-ul politic neschimbat până la prezidenţiale? Suntem încă foarte departe de căderea cortinei.