Revendicările extremiştilor maghiari, şi prin asta putem înţelege deja atât UDMR, cât şi Laszlo Tokes, au ajuns subiect de analiză pentru prestigioasa publicaţie americană, International Herald Tribune.


Cotidianul american remarcă iminenţa unei realităţi de tip Kosovo, în Ţinutul Secuiesc, precum şi faptul că instabilitatea teritorială poate afecta şi ţări membre ale UE, nu doar cele aflate în afara spaţiului comunitar, cum este cazul Abhaziei şi a Osetiei de Sud (Georgia) sau a Transnistriei (Republica Moldova). Evaluând fidel realităţile din zona secuiască, cei de la International Herald Tribune conchid astfel: "Şansele lor de succes par reduse, dar secuii insistă pe această cale, spre mâhnirea românilor din zonă, care afirmă că, în calitate de minoritate locală, au mai puţine drepturi decât au etnicii maghiari, minoritari la nivel naţional".
De ani de zile liderii comunităţii maghiare din România creează o diversiune perfidă, oferind iluzia unei UDMR moderate, opusă radicalismului lui Laszlo Tokes. Etichetarea falsă a UDMR, ca fiind moderată, e menită a face şi mai eficientă acţiunea iredentismului maghiar, care-i mână-n luptă nu doar pe urmaşii lui Attila, iubitori încă de carne crudă de sub şa, ci şi aparenta inofensivitate, mascată sub parşivenia blândă, de şarpe cu ochelari, al lui Marko Bela. Ceea ce Laszlo Tokes spune pe un ton direct şi răspicat: "România ar trebui să recunoască faptul că pierderea Transilvaniei, anexarea Transilvaniei, reprezintă o pierdere pentru naţiunea maghiară. După părerea mea, acesta este un fapt de necontestat: noi am pierdut Transilvania! Ca recompensă pentru această pierdere, ar trebui să ne fie acordate drepturi în schimbul acestei pierderi", UDMR comunică prin poliloghii subversive de genul celor exprimate de Marko Bela, în cadrul conferinţei "Regiuni într-o Uniune a valorilor", desfăşurată recent la Sovata. Acesta s-a exprimat pentru o descentralizare, care, vorba vine, ar fi făcută în scopul "eficientizării euroregiunilor", când, de fapt, ţinta autonomiei se citeşte demult în ochii sticloşi ai liderului UDMR. Este suficient să mai pomenim aici faptul că summitul NATO, a reprezentat încă un moment oportun pentru europastorul Tokes de a merge cu jalba-n proţap la membrii NATO, cerând sprijin pentru autonomie. Totul a culminat cu reproşul de nevastă bătută, al aceluiaşi episcop, către preşedintele Parlamentului European, Hans Gert Poettering, în care acesta se jelea că minoritatea maghiară este "asuprită" în România. Ofensiva extremistă maghiară, care iată că a devenit subiect de presă şi prin zări transatlantice, îi lasă reci pe oficialii de la Bucureşti. Unul dintre motive ar fi acela că guvernul minoritar Tăriceanu se sprijină şi-n cârca UDMR-istă, iar preşedinţia este prea euforizată la această oră de feeria clipelor petrecute pe plaja de la Neptun, alături de George W. Bush, pentru a mai putea reacţiona în vreun fel. Cu toate acestea, e greu să mai aşteptăm de la politicieni şi de la calculele lor meschine vreo reacţie după atâţia ani de laşitate complice cu o UDMR mereu pusă pe crearea de majorităţi mai mici sau mai mari. În ceea ce priveşte reacţia intelighenţiei şi a societăţii civile e lesne de înţeles atitudinea antiromânească din partea unor beneficiari ai unor burse Soros.

În loc să ne lăudăm acum cu poziţia unor intelectuali patrioţi, beneficiari ai unor burse ale Fundaţiei Gojdu, la a cărui moştenire guvernanţii români se pregăteau să renunţe, stăm şi ne ridicăm tensiunea degeaba, privind ticăloşia antiromânească a aşa-zisei elite de la noi, care excelează prin pasivitate sau chiar prin atacuri denigratoare, de genul Alinei Mungiu Pippidi la adresa defunctului Pruteanu, prin care sunt vizate reperele de conştiinţă naţională. Aceste repere vor dispărea mai greu, dar şi dacă va fi să fie, să nu se iluzioneze uneltitorii cauzei antinaţionale, că vor putea supravieţui acestor repere ale românismului.