Câteva personaje cu foarte mult timp liber au monopolizat datul cu părerea în public. Se schimbă guvernul, se modifică mersul planetelor şi clima. Numai pe ei, cu ideile lor fixe, nu-i clinteşte nimic. Nicio explozie nucleară nu i-ar impiedica să ajungă, la orice oră şi pe orice temă, la televizor. Şi, domnule, vorba unui intelectual francez, oamenii ăştia gândesc! Gândesc pentru voi şi în locul multora. În realitate, se prefac că judecă de pe poziţii critice şi imparţiale lumea care i-a refuzat, pensionat şi trimis în istorie. Dar circulaţia ideilor în România e ca aerul învârtit de ventilator într-o cameră închisă ermetic: împuţit, stătut, otrăvitor.

O mână de opinaci, părerişti şi gânditori au confiscat opinia publică. Pare de necrezut, dar cam aceleaşi figuri abonate în campania electorală la televizor continuă să apară astăzi şi să ţină predici. Lumea se schimbă, ei nu. Parcă am fi luaţi ostatici de o mână de jurnalişti, pseudo-experţi şi politicieni care mestecă la nesfârşit un număr limitat de false teme, controlând şi manipulând fluxul de idei şi aşa sărac, pus în circulaţie de televiziunile mogulilor. Aţi observat, poate, că lumea din jur continuă să fie explicată de eternii Lucian Bolcaş, Petre Roman, Norica Nicolai, Silviu Prigoană, Bogdan Chireac, Mugur Ciuvică, Sergiu Andon, de Codrin Ştefănescu, Emil Constantinescu, Victor Ciorbea, Radu Vasile etc., etc.
Ei ne terorizează, mai departe, cu verboragia şi delirul lor politic. Sunt disponibili să apară la orice oră, pe orice subiect: artă, gunoaie, deszăpezire, justiţie, pensii, salarii, educaţie, sport. Nu se pricep, n-au expertiză, doar opinii dirijate politic. Apără interese private, nu interesul general. Parcă cineva îi plăteşte special, numai pentru asta: să apară continuu la televizor, să falsifice dezbaterea publică, să facă în aşa fel încât temele esenţiale să fie mereu eclipsate, omorâte cu mult zgomot şi istericale.
Dar ei nu sunt disponibili doar ca prezenţă fizică. Disponibilitatea politică e marea lor calitate, versatilitatea, elasticitatea coloanei vertebrale. Garanţii paraliziei intelectuale, oamenii disponibli dau cu mopul pe creier, practică terorismul mediatic. Veşnic utili în mecanica puterii, oamenii disponibili ne vor teroriza şi pe viitor, ca un bâzâit enervant de muşte, din spatele ecranului.
E adevărat, există şi alte explicaţii. Ei, oameni diponibili, sunt gata oricând să ajungă într-un studio de televiziune cu viteza luminii din orice colţ al oraşului. Răspund la primul bip, nu refuză niciodată invitaţii, nu ştiu să spună: nu mă pricep. Producătorii sunt fericiţi, au cu ce să umple timpul de emisie. Tot ei, producătorii, sunt câteodată nefericiţi: când li se spune cine are voie în platou şi cine nu, când primesc telefoane de sus şi numele invitaţilor dictate în ureche.
Puţinii jurnalişti, politicieni sau experţi rezonabili nu apucă, chiar dacă ajung în spaţiul public via TV, să-şi expună argumente şi să discute pe fond. Din acest motiv, cei mai mulţi s-au săturat să predice în pustiu şi stau acasă. Alţii refuză din start invitaţii la emisiuni în compania unor personaje vulgare şi teme aberante, compromiţătoare din capul locului. Acum, de când cu alianţa la guvernare dintre PD-L şi PSD, au dispărut complet din peisajul televizat cei câţiva intelectuali care, cu tot gradul lor de subiectivitate şi de angajament politic, altminteri asumat deschis, reuşeau să aducă în discuţie teme esenţiale.

Însă tăcerea şi retragerea celor câteva conştiinţe oneste, izolarea reperelor etice în turnul de fildeş, sunt altă poveste. Gândirea liberă, critica, expertiza autentică şi coerenţa argumentaţiei au plecat de la televizor. S-au refugiat pe bloguri, forumuri şi postări. Adevărata societate civilă s-a mutat pe net. E bine, e rău?