Dincolo de puternica încărcătură etnică pe care a emanat-o, altminteri firească pe fondul absenteismului majoritar, votul pentru europarlamentare exprimat duminică s-a vrut şi o repetiţie generală pentru prezidenţialele din toamnă, al căror scor va influenţa semnificativ scena politică a ţării în următorii ani. Cu alte cuvinte, o ultimă revistă de front înaintea marii încleştări naţionale, care va avea în acest an şi o importantă componentă sentimental-jubiliară prin suprapunerea scadenţei sale cu sorocul bidecenal al profetului Brucan.


Dintr-o altă perspectivă, deoarece scrutinul europarlamentarelor a coincis şi cu încheierea primului an de mandat al aleşilor locali, de bună seamă că aceştia s-au şi grăbit să-şi oglindească ba mustaţa, ba chelia, ba bombeul şi în rezultatele ultimei votări, fie şi numai din dorinţa de a măsura gradul de uzură a propriei imagini în fruntea administraţiilor publice pe care le conduc şi de a estima durata pe care o mai au de parcurs până la dobândirea eligibilităţii în viitorul program Rabla... politică.
Tocmai din aceste considerente, n-aş fi vrut să fiu în pielea lui Ilie Bolojan duminică noaptea târziu, după contabilizarea voturilor orădenilor, când o fi avut trista revelaţie a adevăratului dezastru electoral pe care l-a gestionat în dubla sa calitate de prim-gospodar şi preşedinte de organizaţie municipală: PNL se prăbuşise în Oradea de la un scor istoric, de peste 31%, obţinut în iunie 2008, la câteva zecimi peste 12%, după numai un an de administraţie locală şi judeţeană liberală.
Oricâtă cenuşă şi-ar fi presărat pe creştet, a doua zi, în presa aservită (desigur, contra fonduri grele, doar criza economică loveşte numai seiful de la sediul de campanie, nu şi pe cel al municipalităţii) Ilie de la Primărie nu a reuşit decât să se umple şi mai mult de ridicol, invocând drept scuze pentru eşecul filialei orădene pe care o conduce „prezenţa scăzută la vot" şi „capacitatea slabă de mobilizare a electoratului propriu", fiind, însă, complet contrazis chiar de isprava edililor liberali de la Aleşd şi Beiuş, care au ştiut să-şi conserve rezultatele excelente de la localele de anul trecut, menţinând opţiunile liberale pe primul loc în sufragiul alegătorilor.
Adevăratele motive pentru care electoratul orădean i-a arătat pisica edilului şef aflat la finalul primul sfert de mandat sunt însă cu totul altele şi constau, în principal, în distanţa din ce în ce mai mare dintre discursul sforăitor al campaniei pentru alegerile locale şi fâsâitul fad al realizărilor de până acum, ca şi inexistente, ale actualei echipe liberale din fruntea municipiului.
Dar când după un an în care ai avut în mâini şi pâinea, şi cuţitul nici nu ţi-ai ţinut cuvântul faţă de electoratul care te-a aşteptat cu braţele deschise, nici nu te-ai întors cu faţa la mediul sănătos de afaceri şi nici măcar scorul partidului nu ai reuşit să-l menţii în limite rezonabile măcar în municipiul care te-a ales primar, înseamnă că ai încurcat numărătoarea inversă, ratând startul într-o operaţiune pe care ai întitulat-o grandios „Relansarea Oradiei", dar care nu s-a dovedit decât o biată sinecură pentru câţiva acoliţi, nimeni alţii decât cei care or să te trădeze primii atunci când li se va cere în schimbul conservării propriilor privilegii.

Nu rămâne, în aceste condiţii, decât amara consolare că, la o adică, volanul de la papuc şi cheile de la ABC nu ţi le poate lua nimeni din mână, dar ce te faci cu cheile de la oraş pe care nu trebuie să ţi le mai smulgă nimeni câtă vreme le-ai lăsat de bunăvoie pe noptiera partenerului de guvernare locală. Bună dimineaţa, Oradea, noapte bună, PNL! Urmează staţia Élesd, cu peronul între linii...