Un prieten mi-a amintit zilele trecute fimul lui Giulio Base, film în care actorul Omar Sharif interpretează rolul Apostolului Petru. Bătrân şi cu puţine puteri, apostolul se întreabă: (redau fraza în cuvintele prietenului meu):


"Doamne, sunt bătrân, oare ce mai aştepţi de la unul ca mine? Tu nu ştii cum este să fii bătrân!" Apoi îşi revine în sine şi îşi dă seama de gândul greşit. Domnul îl chema la Sine! Şi a plecat spre Roma...pentru ultima oară. Spre cea mai glorioasă călătorie!


Dumnezeu ştie cum este bătrâneţea? Ştie boala lungă, moartea treptată, refuzul de a privi la membrul amputat, descumpănirea şi îngrijorarea la apariţia unui nodul nou, a unei umflături suspecte, unui ciot dureros în osul inflamat? Ştie Dumnezeu cum trăieşte o femeie sfâşietoarea descoperire a perilor albi, petelor noi postnatale apărute pe piele sau ridurilor care nu mai pot fi acoperite de cosmetice? Cum poate înţelege Dumnezeu tragedia unui copil cu sindromul Down, El care nu a experimentat deteriorarea, ci numai înflorirea în vârstă, întinerirea şi maturizarea în trup? Cum poate atunci mântui Dumnezeu un om bătrân, dacă n-a îmbătrânit; o femeie, dacă s-a întrupat bărbat; un copil cu handicap mental, dacă desăvârşit s-a născut?


Şi totuşi, Scriptura ne spune:

Isaia 53:3 Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El şi noi nu L-am băgat în seamă.

4 Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.

5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.


Nimic din ce a fost omenesc nu i-a fost străin. Tot ce-a fost urmare a păcatului şi din păcat ţâşnit. Apoi? După trecerea prin moarte, Mântuitorul ne-a deschis calea dincolo de moarte, de lume, de necazuri şi dureri.

Dacă acum ploaia cade şi peste cei buni şi peste cei răi, dacă răsare soarele mâine şi vine primăvara iarăşi este din pricina Puterii Învierii Lui.

În salutul nostru, Cristos a înviat, este cuprinsă şi această mărturisire, că Domnul a fost părtaş suferinţelor şi morţilor noastre, dar şi nădejdea că noi vom fi părtaşi vieţii şi înveşnicirii Lui.

Hristos a înviat! Cu moartea pe moarte călcând, cu suferinţă suferinţa biruind!


Pastor conf. univ. dr. Marius David Cruceru

Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste de Oradea şi Satu Mare