Din darul lui Dumnezeu episcopul Oradiei, preacucernicului cler de mir, preacuviosului cin monahal şi preaiubitorului de Hristos popor din Sfânta Episcopie Ortodoxă Română a Oradiei, har, binecuvântare şi pace de la Tatăl Atotţiitorul şi de la Fiul lui Dumnezeu Unul-născut, întru Duhul Sfânt, iar de la noi părintească îmbrăţişare în lumina Zilei Învierii.

 

Cinstiţi părinţi şi iubiţi fii duhovniceşti,

Ziua Învierii străluceşte în sufletele tuturor credincioşilor creştini, în viaţa şi mărturia tuturor obştilor, comunităţilor creştine, în familii, parohii şi vetre de sihăstrie, în cuprinsul întregii Biserici, una, sfântă, sobornicească şi apostolească. Recunoaştem cu toţii, în ultimele cuvinte, formularea din Simbolul credinţei niceo-constantinopolitan, Crezul sau Credeul, pe care îl rostim, cu multă evlavie, atât în cultul public, la Dumnezeiasca Liturghie, dar şi la celelalte slujbe, cât şi în rugăciunea personală, acasă, în familie.

Aşa cum este cunoscut, anul 2010 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al României, ca Anul jubiliar al Crezului ortodox şi al Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române.

Hotărârea sinodală este motivată de împlinirea în 2010 a 1685 de ani de la Sinodul I ecumenic de la Niceea, din 325 d.Hr. şi o sută douăzeci şi cinci de ani de la recunoaşterea, în 1885, de către Patriarhia ecumenică de la Constantinopol, a autocefaliei (conducerii bisericeşti proprii) Bisericii Ortodoxe Române. Deoarece la Niceea, în 325, s-a alcătuit prima parte a Crezului ortodox (primele şapte articole), întregit la Constantinopol, în 381, la cel de-al doilea Sinod ecumenic (prin adăugarea ultimelor cinci articole), la jubileul celor 1685, creştinătatea ortodoxă aniversează, se bucură şi mulţumeşte Preasfintei Treimi şi celor 318 Părinţi de la Sinodul întâi ecumenic, laolaltă cu cei 150 de Părinţi de la Sinodul al doilea ecumenic, împreună lucrători cu Duhul Sfânt, pentru darul celei mai importante şi mai des folosite mărturisiri de credinţă ortodoxă.

 

Iubiţi fii şi fiice ai Bisericii lui Hristos din Bihor,

În sfântă unitate de credinţă şi de neam cu întreaga Biserică Ortodoxă Română Autocefală şi cu toată suflarea dreptmăritoare românească din toate timpurile şi toate locurile, mărturisitoare neabătută a Crezului niceo-constantinopolitan, la slăvitul Praznic al Învierii lui Hristos Mântuitorul, ne îmbrăcăm şi noi în haina luminoasă a sărbătorii, mulţumind Preasfintei Treimi şi lăudând pe Domnul Cel minunat în Sfinţii Săi, pentru toate darurile Învierii, din belşug revărsate peste Biserica Sa cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească, peste Patriarhia Română, peste Eparhia noastră, aflată şi ea la ceas de sărbătoare, la 90 de ani de la reînfiinţare, ca cea dintâi Eparhie înfiinţată în Biserica Ortodoxă Română Autocefală, pârgă şi rod dintâi al Autocefaliei româneşti, bucurie şi binefacere din bucuriile şi binefacerile izvorâte din demnitatea la care este chemată Sfânta Biserică a lui Hristos din România. Noi, românii din Crişana, preoţii şi credincioşii ortodocşi bihoreni, ne-am aflat mereu în grija Bisericii Române, autocefale din 1885, adică neatârnată de nicio autoritate bisericească străină. După Marea Unire din 1918 şi reaprinderea candelei speranţei pentru ortodocşii români bihoreni, la Praznicul Învierii Domnului din 1919, în 1920 s-a împlinit visul de veacuri al poporului dreptmăritor din Bihor, statornic mărturisitor al Crezului ortodox, anume acela de a-şi vedea restaurată în drepturi depline străvechea Eparhie ortodoxă. Aşa s-a reparat o nedreptate istorică; astfel ne-am reîntors cu demnitate, în libertate, ca parte dintotdeauna a trupului Bisericii Ortodoxe Române, în România reîntregită, ca primă eparhie înfiinţată de la dobândirea autocefaliei bisericeşti în 1885. În aceste condiţii, acum optzeci şi cinci de ani, în 1925, când Biserica lui Hristos din România a fost înălţată la rangul de Patriarhie, toată suflarea dreptmăritoare din Bihor, îmbrăcată în hainele luminate ale Învierii, încă din noaptea de Paşti a anului 1919, s-a bucurat de marea împlinire. Noi, cei de azi, îi pomenim pe cei de ieri, jertfelnici mărturisitori ai legii româneşti, le mulţumim pentru toate gesturile lor eroice, pentru fidelitatea faţă de Crezul ortodox, pentru bucuria de a fi astăzi ceea ce suntem. Şi ne rugăm Preasfintei Treimi pentru sălăşluirea lor în lumina Sfintei Învieri!

Pentru toate acestea, în comuniune sfântă cu întreaga Biserică Ortodoxă Universală, cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească, la 1685 de ani de la cel dintâi Sinod ecumenic de la Niceea, cu toată Patriarhia Română, cu eparhiile ei din ţară şi din străinătate, la 125 de ani de la recunoaşterea autocefaliei şi 85 de ani de la înălţarea la rangul de Patriarhie, precum şi în unitate sfântă ortodoxă şi românească pe meleagurile strămoşeşti ale Crişanei, la 90 de ani de la reînfiinţarea Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, cu toţii, ierarh, cler de mir şi monahal, monahi şi monahii, credincioşi şi credincioase, tineri şi vârstnici laolaltă, să-I mulţumim Domnului pentru toate darurile Învierii şi să-L lăudăm cu o gură şi cu o inimă:

"Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!"

Hristos a înviat!

Al vostru, al tuturor,

împreună cu voi prăznuitor

† SOFRONIE, episcopul Oradiei