Anul acesta, întreaga creştinătate sărbătoreşte Învierea Domnului în aceeaşi zi. Un asemenea eveniment s-a produs ultima oară în anul 2001. Anul viitor, Paştile ortodoxe vor cădea în data de 1 mai, ca şi în anul 1994. Sărbătoarea Învierii Domnului va mai fi serbată împreună de catolici şi de ortodocşi în 2007 (în 8 aprilie), în 2010, 2011 şi 2014. Peste şase ani, va fi pentru prima oară de 400 de ani încoace când Paştile catolice şi ortodoxe vor cădea în aceeaşi zi doi ani la rând. Până acum, ortodocşii şi catolicii au sărbătorit Paştile în aceeaşi dată de 325 de ori. Paştile au fost sărbătorite prima dată în jurul anului 1400 înainte de Hristos. În această zi, evreii comemorau ieşirea din robie şi traversarea Mării Roşii. În anul 33, Paştile evreior au coincis cu moartea şi Învierea lui Hristos. De aceea, ziua Învierii se numeşte pentru creştini Paşti. Dupa cum se notează în "Liturgica generală", denumirea de Paşti a fost folosită de primii creştini pentru comemorarea anuală a Cinei celei de Taină. Ea consta dintr-o masă rituală, ce imita Cina la care au participat apostolii şi Hristos şi era însoţită de serviciul Sfintei Împărtăşanii. La primii creştini, recrutaţi dintre evrei, această celebrare a Cinei se substituia vechii mese pascale evreieşti din seara zilei de 14 Nisan, masă care, la început, purta doar ea, denumirea de Paşti în sensul propriu al cuvântului. Mai târziu, în primele trei-patru veacuri, se vor prăznui Paştile Crucii, (comemorarea Patimilor lui Hristos) şi Paştile Învierii (sărbătorirea Învierii Domnului). Pentru că agapele creştine întrerupeau postul ce se ţinea înainte de sărbătorirea Învierii (astăzi Postul Mare), comemorarea Cinei de Tăina prin mesele rituale din seara zilei de 13 Nisan a fost treptat-treptat înlăturată. Cina domnească se prăznuieşte astăzi în Joia Mare din Săptămâna Patimilor, dar diferit de modul în care o serbau primii creştini. Data este stabilită la Alexandria Paştile au fost stabilite ca sărbătoare de către împăratul Constantin cel Mare. Încă de la început, au fost sărbătorite diferit de catolici şi ortodocşi. Prima încercare de unificare a datei Pascale a avut loc în cadrul Sinodului de la Niceea. Data Paştilor este calculată de către Patriarhia din Alexandria, lucru stabilit la Sinodul de la Niceea, unde, în acea vreme, astronomiei i se dădea o mare importanţă. Ziua este stabilită în funcţie de două fenomene astronomice. De echinocţiul de primăvară, care cade întotdeauna în data de 21 martie, şi de data în care apare pentru prima dată luna plină, imediat după echinocţiu, numită şi lună pascală. Acest din urmă criteriu face ca şi data în care se serbează Paştile să difere de la un an la altul. La Sinodul de la Niceea, s-a hotărât că Paştile se vor serba totdeauna duminică şi că aceasta va fi cea imediat următoare lunii pline de după echinocţiul de primăvară. Data Paştilor a oscilat întotdeauna doar într-un interval de 35 de zile, între 22 martie şi 25 aprilie. Din pricina imperfecţiunilor legate de calculul astronomic al vechiului calendar iulian, nici după Sinodul de la Niceea n-au încetat deosebirile între diferitele regiuni ale lumii creştine, în ceea ce priveşte data în care se celebrează Paştile. Şi ortodocşii au sărbătorit Paştile în date diferite Creştinătatea ortodoxă s-a împărţit, începând cu anul 1924, în două, în ceea ce priveşte sărbătorirea Paştilor. Bisericile de rit vechi sărbătoresc Paştile după calendarul iulian, pe când bisericile care au adoptat calendarul nou au sărbătorit câţiva ani (între 1924-1927) Paştele pe stilul nou (în general la aceleaşi date cu occidentalii). Ca să se stabilească o unitate în ceea ce piveşte Sărbătoarea Pascală, începând cu anul 1927, bisericile ortodoxe au hotărât ca Paştile să se serbeze după calendarul vechi. Această hotărâre a fost întărită şi la Consfătuirea interortodoxă de la Moscova din iulie 1948. Bisericile ortodoxe care au adoptat reforma calendaristică din 1924 (între care şi cea română) serbează de fapt Paştile între 4 aprilie şi 8 mai. Occidentalii calculează data Paştilor după un algoritm Calendarul iulian, adoptat de romani, făcea ca între anul calendaristic şi cel astronomic să existe o diferenţă (ce se cumula de la an la an) de 11 minute şi 14 secunde. Papa Grigorie al XIII-lea, la sugestia unor astronomi ai vremii, a îndreptat pe 24 februarie 1582 calendarul, suprimând cele 10 zile cu care rămăsese în urmă anul calendaristic. În acelaşi timp, occidentalii calculează data Paştilor după un algoritm realizat de astronomul napolitan Aloysius Lilius şi matematicianul german Cristopher Clavius, la sfârşitul secolului XVI. El este folosit de bisericile apusene pentru a determina data duminicii Paştilor începând cu anul 1582.