Bunicii, străbunicii şi unchii mei, asemenea înaintaşilor noștri, au luptat pentru Independenţa României la 1877-1878, în Primul şi Al Doilea Război Mondial. Un străbunic a murit în războiul întregirii naționale, pe aliniamentul Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, un unchi a murit în Alsacia ca prizonier de război, un frate al mamei a căzut la Cotul Donului, tata a fost obligat la muncă forțată din ordinul lui Horthy, iar alt neam a căzut la Oarba de Mureş, în Ardeal, bunicul pe linie paternă a muncit pentru armata cezaro-crăiască, iar socrul, a căzut prizonier în Tatra, și a stat prizonier la ruşi, în carierele de piatră din Urali, trei ani; bunicul pe linie maternă a luptat în Est, până la Cotul Donului şi în Vest, până în Munţii Tatra.

Și din acest motiv slujesc cu credinţă şi devotament o cauză nobilă - Cultul Eroilor. Tot din acest motiv mă consider îndreptăţit să cer socoteală tuturor acelora care săvârşesc fărădelegi, neprețuind locurile sacre, locurile de odihnă ale eroilor şi martirilor neamului românesc şi tot ceea ce este închinat memoriei lor. Cimitirele şi mormintele eroilor de pe teritoriul României sunt locuri sacre puse sub protecţia legilor statului român, și legilor internaționale care spun următoarele:

Cimitirele, mormintele şi operele comemorative de război româneşti (edificiile, monumentele de artă, plăcile şi altarele comemorative, troiţele, crucile, cenotafurile sau orice alte construcţii ori lucrări realizate în memoria eroilor şi martirilor), precum şi cele străine situate pe teritoriul României sunt considerate aşezăminte social-culturale, fiind supuse regimului juridic stabilit prin Legea 379/2003, cu privire la regimul mormintelor şi operelor comemorative de război, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 700/7 octombrie 2003.

În sensul acestei legi, mormintele de război sunt locuri de înhumare a persoanelor care au decedat în timpul şi din cauza conflictelor armate ca urmare a îndeplinirii unui serviciu comandat sau voluntar în interesul statului ai căror cetăţeni au fost, precum şi alte locuri în care se păstrează rămăşiţele pământeşti ale acestora.

Monumentele Eroilor din Oradea

La Oradea, singurul cimitir cu o astfel de destinaţie este Cimitirul Municipal, obiectiv care cuprinde patru edificii: Monumentul „Vulturul” al Eroilor de la Tisa, Parcela Eroilor Români căzuți în Al doilea Război Mondial, parcela cu mormintele și Obeliscul Eroilor Sovietici şi Monumentul Eroilor Maghiari. Aceste obiective aparţin domeniului public şi se află în administrarea Primăriei Municipiului Oradea, dar sub protecţia legilor statului român. Primăria Oradea, prin administrația Cimitirului se ocupă de întreţinerea şi paza acestora, fără însă a avea dreptul să modifice structura sau destinaţia lor fără acordul instituţiilor abilitate.

În ultimii ani, la Oradea, Legea nr. 379 din 2003, ca şi cele anterioare a fost uneori neglijată, ca să ne exprimăm cu eleganță. Din acest motiv ANCE - Filiala Oradea a cerut, prin conducerea sa, și a solicitat restaurarea celor trei monumente, inclusiv a „Vulturului” și a însemnelor situate în partea superioară a obeliscurilor. Trebuie ştiut că „Vulturul” simbolizează dinastia Basarabilor, nucleul în jurul căruia a fost organizată Ţara Românească, provincie ce a jucat rolul hotărâtor în destinul istoric al întregirii Românii Mari. De asemenea, vulturul este simbolul regalităţii românești, al latinităţii şi pasărea de prim rang în heraldică, el întruchipând curajul, hotărârea, zborul spre marile înălţimi, puterea, grandoarea. Vitejia „vulturilor” români ce s-au avântat în 1919 spre Budapesta. Reamintim faptul că cele două Principate române au fost atâtea veacuri despărţite din cauza concepţiei de stat, conform căreia erau considerate ca moşia Principelui, a şefului statului. Când Ştefan cel Mare a ajuns victorios la Bucureşti, nu s-a gândit să confişte Capitala şi Muntenia cu totul, ci a respectat dreptul de proprietate al familiei Basarabilor, aşezând pe tronul din Bucureşti un membru din acea familie, pe care-l credea devotat. S-a mulţumit prin urmare să aducă Muntenia în sfera politicii sale fără a se gândi să o anexeze. Numai după schimbarea concepţiei că ţara este proprietatea Principelui şi cu înrădăcinarea ideilor de suveranitate a poporului din veacul al 19-lea îşi face loc ideea unirii printre fiii naţiunii din toate zările locuite de români. Călduroasele opintiri ale Românilor sunt ajutate de la jumătatea secolului XIX de împrejurări favorabile, ivite în urma războiului Crimeii, care cereau crearea unei bariere contra Rusiei la gurile Dunării. Dacă poporul român n-ar fi existat, el ar fi trebuit să fie inventat, căci necesităţile politicii europene cereau un piedestal contra Rusiei la Dunărea de jos. Astfel năzuinţele partizanilor unirii au concordat cu năzuinţele lui Napoleon III de a crea un stat la gurile Dunării, care să fie o stavilă contra expansiunii teritoriale a colosului moscovit peste Dunăre. Nu la fel s-a întâmplat cu ardelenii ale căror revendicări erau musai numai filtrate de grofii unguri și apoi suplica nu avea nici un efect. Și asta pentru că tuturor le era teamă de ei.

„Panteon al Eroilor” la Oradea

De asemenea, Cultul Eroilor a solicitat și s-a aprobat amenajarea, în anul Centenarului, a unui adevărat Panteon al Eroilor, marcat distinct, modern, și semnalizat corespunzător. Din fericire, solicitările noastre au fost tratate întotdeauna cu solicitudine, din partea Consiliului Local probabil și pentru faptul că cei care au făcut (şi fac) parte sunt și foşti ofiţeri ai armatei române, activi sau rezerviști, oameni cu o educaţie şi o instruire specială în acest domeniu, care totodată, susţin punerea în practică a măsurilor cerute de către noi. Din Consiliul Local au făcut parte și cei care au reorganizat parcela eroilor din Primul Război Mondial și amintesc pe fostul primar Gheorghe Groza și pe prof. univ. dr. Viorel Faur, cetățean de onoare al Municipiului Oradea. Sub ochii şi cu stăruinţa acestora, din respect faţă de Eroii Neamului, faţă de legile ţării, continuă îngrijirea spaţiului sacru în care odihnesc fraţii, părinţii, bunicii şi străbunicii noştri căzuţi pe câmpurile de luptă pentru libertatea noastră. Aceste acțiuni au devenit la Oradea o obişnuinţă. Aşa se explică faptul că, începând din anul 1990 cu implicarea responsabilă a factorilor de decizie, sau la ordinul edililor Municipiului Oradea, s-a trecut la ridicarea unui simbol în Cimitirul Municipal dedicat Eroilor Maghiari. Obiectivul a fost amenajat pentru cetăţeni ai orașului care au statutul de eroi sau de martiri ai neamului lor, conform cu prevederile Legii 379/2003, cu privire la regimul mormintelor şi operelor comemorative de război.

De remarcat este faptul că, deși monumentul este pios și onorabil, nici consilierii locali, județeni, viceprimari sau președinți de consiliu Județean Bihor (de naționalitate maghiară) nu onorează ceremonialurile militare-religioase organizate de Ziua eroilor, și la acel monument! Reacția pe care o așteptăm este una firească, europeană, ca împreună să ne rugăm pentru eroii care s-au jertfit, fiecare după legea lui, pentru libertatea noastră. Statistic, în perimetrul protejat al parcelei Eroilor din cimitirul Municipal se află: 65 eroi români, din care 43 identificați nominal și eroi necunoscuți căzuți și aduși de la Tisa, străjuiți de monumentul „Vulturul”, precum monumente ale eroilor din Al Doilea Război Mondial și eroi sovietici.

Parcela Eroilor, pe care ne-o dorim un „Panteon al Eroilor” ca răsplată morală a faptele eroice ştiute și săvârșite de aceștia, este conform cu Legea 379/2003, cu privire la regimul mormintelor şi operelor comemorative de război. Cei care vor lua această decizie, arată respectul cuvenit faţă de Eroii Neamului. Foarte mulţi locuitori ai Municipiului Oradea, din categorii sociale şi de vârste diferite, urmaşi de eroi, veterani şi urmaşi de veterani de război, ni se alătură căci inițiativa noastă nu este altceva decât o prelungire a dorinței lor de a arăta respect față de cei care se odihnesc veșnic în Parcela Eroilor - din cimitirul Municipal Oradea. (Va urma)

„Acum, când Patria noastră Mare, liberă şi mândră cum au visat-o strămoşii noştri, s-a desăvârşit în marginile idealului naţional, se cade să ne gândim cu pietate la toţi acei care şi-au dat viaţa pentru gloria ei. Sunt fără nume vitejii şi martirii căzuţi în văile munţilor, în largul câmpurilor de luptă şi în lagărele de robie ale străinătăţii, departe de căminurile lor, unde mamele şi copiii lor îi plâng, fără să le ştie locul mormântului. Cultul lor, al morţilor glorioşi, e o datorie de seamă a celor ce supravieţuiesc din generaţia de sacrificiu a României Mari” - Miron Cristea,  Mitropolit Primat al României Mari.