Necunoscută până nu de mult ca plantă medicinală şi nemenţionată în nici o carte obişnuită despre plante medicinale, pufuliţa cu flori mici a intrat într-un adevărat marş triumfal ca plantă medicinală contra bolilor de prostată.

Din cauza numeroaselor varietăţi ale acestei flori, s-a ivit însă o anumită incertitudine. Varietăţile medicinale se pot recunoaşte după florile lor mici în culori roşiatice, roz pal sau albicioase. În scopuri medicinale se colectează planta întreagă, având grijă ca planta să fie ruptă de la mijloc, pentru ca să poată forma noi mlădiţe laterale. Ceea ce s-a cules se taie mărunt cât este în stare proaspătă şi se pune la uscat. În prostatite acute se bea câte o ceaşcă pe zi din acest ceai (se opăreşte o linguriţă cu vârf de plantă cu 1/4 litru de apă şi se lasă să stea puţin), iar în cazul afecţiunilor grave ale prostatei nu se beau mai mult de două ceşti pe zi - o ceaşcă dimineaţa, pe stomacul gol şi una seara. Forţa curativă a acestei plante este atât de mare încît adesea înlătură pe loc toate durerile legate de bolile de prostată. Dar pentru o însănătoşire reală, ceaiul trebuie băut timp îndelungat. Mulţi dintre cei care suferă de prostată se pot însănătoşi cu ajutorul pufuliţei cu flori mici, deseori chiar fără să mai fie nevoie să se opereze. Dacă operaţia la prostată s-a efectuat, ceaiul de pufuliţă înlătură usturimile şi celelalte inconveniente care se ivesc de multe ori ulterior. Mod de utilizare. Cea mai simplă dar şi cea mai utilizată formă de administrare a acestei plante medicinale este pulberea, care se obţine prin măcinare cu rîşniţa de cafea sau în piuă. Se ia cîte o linguriţă, de 3-4 ori pe zi. Pulberea se ţine 10-15 minute sub limbă, apoi se înghite cu apă. Este indicată în tratarea bolilor de prostată, a celor urinare dar şi a bolilor de ficat, mai ales a celor în stare avansată, cînd alcoolul nu este permis. În fazele precirotice şi în ciroză se administrează pulbere de pufuliţă combinată, în părţi egale, cu anghinare şi pelin, câte o linguriţă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Infuzia de pufuliţă este indicată şi ea în bolile de ficat, dar mai ales în cele localizate la rinichi, pe traiectul urinar sau la prostată, având efecte imunostimulatoare şi antitumorale. Pentru o infuzie de calitate, se pun la macerat 4 linguriţe de pulbere în 1/2 l de apă rece şi se lasă de seara până dimineaţa. Se strecoară, maceratul se dă deoparte, iar peste planta rămasă se toarnă încă 1/2 l de apă clocotită. Se lasă "să tragă" 10-15 minute, apoi se răceşte. Se combină cele două extracte, iar cantitatea obţinută (1 l) se consumă pe parcursul unei zile. Tratamentul cu infuzie de pufuliţă este de lungă durată, fiind recomandat şi în caz de ulcer gastro-duodenal. Totuşi, forma ideală de preparare medicinală a acestei plante este tinctura, alcoolul extrăgînd mai bine principiile active. Într-un borcan, se pune jumătate din volum pulbere, apoi se completează cu alcool alimentar de 70°. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat timp de 10 zile. Se filtrează şi se administrează pe stomacul gol (exclus bolile hepatice grave), cîte o linguriţă diluată în jumătate de pahar cu apă, de 3-4 ori pe zi. Tinctura de pufuliţă cu flori mici este indicată în tratamentul adenomului de prostată (cură de lungă durată), iar în hepatita de toate tipurile se foloseşte o combinaţie, în părţi egale, din tinctură de pufuliţa şi de rostopască - o liguriţă de tinctură diluată în puţină apă, înainte de masă.