Plante de leac: Fumariţa
*Cunoscută şi sub denumirea populară de "fumul pământului" sau "iarbă de curcă", fumariţa (Fumaria officinalis) este o plantă anuală, pitică, ierboasă, care înfloreşte din luna mai până în septembrie.
În scopuri terapeutice, se utilizează planta întreagă, fără rădăcină, recoltată în timpul înfloririi. Planta conţine acid fumaric, fumarină, alcaloizi, potasiu, tanin. Ceaiul de fumariţă acţionează ca sedativ, depurativ, tonic, colagog şi coleretic, laxativ, febrifug, aperitiv, calmant şi hipnotic. Este indicată în astenie, dischinezii biliare, colici biliare, cefalee, afecţiuni hepatice, constipaţie, obezitate, amenoree, ateroscleroză, febră, afecţiuni renale, oligurie, eczeme, acnee şi artrită. Pentru utilizare, se prepară o infuzie slabă din 3 g plantă la o cană cu apă clocotită. Se infuzează 3 minute. Se beau 2 căni/zi. Ceaiul mai concentrat şi folosit în cura prelungită are efect hipotonizant şi de pierdere ponderală. Trebuie administrat cu prudenţă. Modul de acţiune al plantei diferă în raport cu timpul de administrare. Administrat zilnic, în primele 8 zile are efect tonic, aperitiv, depurativ. Se fac 2-3 cure de opt zile, cu pauză între cure de 10 zile. Continuând cura, peste 8 zile, până la 20 de zile, acţionează ca şi calmant şi hipnotic, determinând somnolenţă şi o încetinire a circulaţiei sanguine. Decoctul pentru uz extern se face din 60 g plantă, care se fierbe 4 minute în 1/2 l de apă, apoi se lasă să infuzeze 10 minute. Se badijonează regiunea cu eczemă sau acnee de 2 ori/zi.

Arnica, plantă de leac
Arnica este întrebuinţată şi ca adjuvant în tratamentul astmului bronşic. Tinctura din flori proaspete de arnică poate fi procurată din farmacii sau preparată în casă (se toarnă alcool peste flori şi se lasă la macerat, la căldură, timp de 10-14 zile). Tinctura de arnică are multiple întrebuinţări, dar cele mai spectaculoase rezultate le oferă utilizarea externă în caz de luxaţii, contuzii, întinderi, crampe musculare, febră musculară, dureri reumatice, gută, pareze. Poate fi aplicată sub formă de comprese pe locul dureros, aşezate peste pielea unsă în prealabil cu ulei de măsline sau alifie de gălbenele. O luxaţie astfel tratată cedează în 2-3 zile, oricât ar fi de dureroasă şi de inflamată. În medicina populară, tinctura de arnică este considerată unul dintre cele mai eficiente leacuri în "scrântituri". Mai ales din florile de arnică se prepară o tinctură care, diluată cu apă în proporţie de 10-20 la sută şi aplicată sub formă de comprese, este un bun pansament antiseptic şi cicatrizant al rănilor.
 

Curăţirea rinichilor
Se iau 6 rugi de mur de pădure, fiecare avînd cam 60 cm lungime, se taie mărunt şi se pun la fiert cu 6 l de apă. Se fierb timp de 3 ore, la foc mic, fără capac, pînă cînd fiertura ajunge la jumătate (3 l). În timp de 2 zile, se bea toată cantitatea. Pentru a se verifica efectul reţetei, toată urina din aceste zile se adună într-un borcan mare. Pe fundul lui se vor vedea, cu ochiul liber, nisipul şi celelalte substanţe eliminate.

Ceaiuri contra insuficienţei cardiace
Insuficienţa cardiacă compensată este o stare patologică în care inima nu mai poate asigura debitul sanguin adecvat necesităţilor normale ale organismului, din cauza unei contracţii deficitare a muşchiului cardiac. Pentru a preveni apariţia acestui fenomen, specialiştii în terapii naturiste recomandă ceaiul din frunze şi flori de hrean. Acesta se prepară din 50 g frunze şi flori de hrean proaspete (sau 25 g dacă acestea sunt uscate) şi 200 ml de apă. Se fierbe, 5 minute, într-un vas acoperit, după care se lasă la răcit. Se stoarce, se strecoară şi se amestecă, de preferinţă, cu miere (40 g la 100 ml). Ceaiul se pune într-o sticlă închisă la culoare, care se închide ermetic. Se păstrează la rece şi se iau câte 3 linguri/zi, câte o lingură după fiecare masă, timp de 2 săptămâni pe lună. Cura durează 3 luni. De asemenea, efecte deosebite are şi decoctul din rădăcină de osul iepurelui, 4 linguri la un litru de apă, fiert 30 de minute la foc mic. Se beau 3-4 căni pe zi. În paralel, se consumă suc de dovleac, sucuri de fructe, uşor îndulcite.

Pătrunjelul înlătură nevralgiile dentare
Ca să scăpaţi de nevralgiile dentare, o soluţie eficientă este tinctura de pătrunjel. Pentru prepararea ei, aveţi nevoie de rădăcină de pătrunjel proaspătă, aşa încît să se obţină 100 ml de suc. Se amestecă sucul cu 100 ml alcool de 60 grade şi se conservă lichidul într-o sticlă închisă ermetic. Pentru calmarea durerii, se masează uşor gingia bolnavă şi, apoi, obrazul de-a lungul maxilarului. Sînt indicate două astfel de aplicaţii pe zi.

Vitamina D, vitală pentru sănătatea plămânilor
Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Auckland vine să accentueze rolul pe care îl are vitamina D în sănătatea plămânilor. Profesorul Peter Black, unul dintre autorii studiului, spune că vitamina D poate influenţa funcţionarea plămânilor, o concentraţie mai mare fiind asociată cu plămâni sănătoşi. Niveluri scăzute de vitamina D au fost asociate unor volume mici ale plămânilor. În plus, s-a descoperit că vitamina D descreşte odată cu vârsta. Pentru a produce vitamina D, corpul uman are nevoie de razele ultraviolete ale soarelui. Acesta este în continuare cea mai la îndemână sursă pentru vitamina D şi toată lumea ar trebui să petreacă, în fiecare zi, câteva minute la soare, pentru a obţine doza zilnică. Vitamina D se găseşte, de asemenea, în cereale, peşte gras, ton, macrou, sardine şi, în cantităţi mai mici, în gălbenuşul de ou, ficatul de vită şi brânză.

Ceaiul de anghinare, leacul alergiilor
Anghinarea este o plantă cu frunze mari, spinoase şi cu flori roşii. Nu are miros caracteristic, dar are un gust predominant amar. Se utilizează doar frunzele, care sunt preparate cu precădere sub formă de ceai. Acţiunea de întărire a funcţiei antitoxice a ficatului permite folosirea ceaiului de anghinare şi în alergii alimentare. La începutul tratamentului, care durează o lună de zile, se administrează doze crescânde, iar spre sfârşit, doze mai mici. Urmează o pauză de 1-2 săptămâni şi tratamentul se poate relua. Ceaiul se prepară dintr-o linguriţă de frunze mărunţite infuzate în 500 ml apă clocotită. Se consumă în două reprize, dimineaţa, pe nemâncate, şi seara. Principala indicaţie a ceaiului de anghinare este combaterea urticariei. Pentru că are o acţiune promptă, acest produs alergologic se vinde în magazinele Plafar mai bine decât ceaiul de trei-fraţi-pătaţi sau coada şoricelului, care au şi ele aceleaşi efecte. Mai mult, acest ceai vindecă afecţiunile hepato-biliare şi are efect diuretic. Este foarte căutat, mai ales vara, când, din cauza unor alimente, a temperaturilor ridicate sau a scăldatului în ape nu tocmai curate, pot apărea oricînd alergii.