Nu mai este pentru nimeni o noutate că bolile cardiovasculare ocupă locul întâi la mortalitate şi în Europa. Nici România nu face excepţie de la "regula jocului", 60% din decese se datorează bolilor cardiovasculare. La fiecare 6 secunde, un cardiac moare pe mapamond şi doar la 7 secunde, un copil se naşte, statistica aparţinând Asociaţiei Mondiale a Cardiologilor, cu sediul în New York. Şi, totuşi, sunt ţări în care, prin măsuri de prevenţie primară şi secundară, această suferinţă este bine stăpânită, iar efectele ei, limitate. Pentru a afla situaţia din judeţul nostru, am stat de vorbă cu trei distinşi medici primari cardiologi, doctoranzi şi cadre universitare, conf. univ. dr. Adriana Sălăjan, conf. univ. dr. Mircea Popescu şi prof. dr. Aurel Lazăr. Abandonând terapia, mulţi îşi agravează boala O dată cu fronturile atmosferice în continuă mişcare, cu variaţia bruscă a temperaturilor, numărul pacienţilor cu boli cardiovasculare creşte vertiginos, până la dublare. Ne aşteptăm, an de an, în acest sezon, la modificarea statisticilor bolilor cardiovasculare, întrucât imunitatea populaţiei a scăzut, apar virozele, gripa, suprainfecţiile etc., care produc complicaţii cardiace. Sigur, clinica noastră este pregătită să preia toţi bolnavii care au probleme cardiace pentru investigaţii şi tratament. - Sunt voci care afirmă că bolnavilor internaţi li se cere să aducă medicamentele necesare tratamentului de acasă, este adevărat? - Nu. Avem în farmacia Spitalului Clinic medicaţia necesară tratamentului bolilor cardiovasculare, dar, în situaţia în care un anume produs farmaceutic prescris, lipseşte o zi sau două, pentru a nu se întrerupe tratamentul, bolnavul poate să şi-l procure din reţeaua farmaceutică din afara spitalului. Sunt însă cazuri accidentale. Necazul mare este că, după ce sunt internaţi, trataţi şi apoi externaţi, mulţi pacienţi abandonează terapia indicată de medicul curant, din varii motive. Şi ajung să se reinterneze, cu boala agravată. Este un cerc vicios cu care ne confruntăm: majoritatea cardiacilor sunt persoane trecute de prima tinereţe, pensionari de boală sau limită de vârstă, cu venituri mici, care nu reuşesc să beneficieze de un trai decent şi se lasă până în ultima clipă să apeleze la medicul de familie sau curant. De obicei, boala este instalată de mai multă vreme, dar "am răbdat că doar, doar, o trece senzaţia de rău", afirmă adesea pacienţii noştri, neintuind greşeala mare care au săvârşit-o: orice boală depistată în fază incipientă este mai uşor de tratat şi are şanse mari de vindecare. - Există vreo alternativă? - Da, printr-o cotitură exemplară, în ceea ce priveşte modul de viaţă al fiecăruia dintre noi, de renunţare la obiceiurile alimentare nesănătoase, în favoarea celei bazate pe multe legume şi fructe, carne de pui, pasăre, vită şi nicidecum porc, efectuarea zilnică de exerciţii fizice, somn odihnitor etc. - Au fost înregistrate mai multe decese în acest sfârşit de an decât de obicei în Clinica de Cardiologie? - Nu, nicidecum. Chiar dacă fluxul bolnavilor este mare, strădania colectivului nostru este pe măsură şi, numai în situaţiile în care Cel de Sus mai poate ajuta, ori organismul nu reacţionează aşa cum este de dorit la tratament, se înrgistrează câte un deces. - Care este costul lunar al tratamentului unui pacient operat pe cord? - În primul an, după intervenţia pe cord, costul este între 1-4 milioane lei lunar, în al doilea an, el scade la 1-5 milioane lei, care, însă, trebuie alocaţi pentru ca şansa de prelungire şi îmbunătăţirea calităţii vieţii acordate celor operaţi să se perpetueze. - În rest, o operaţie pe cord se cifrează la 20.000 de euro, sigur, şi în România ea este destul de costisitoare. Ce face însă operatul pe cord, dacă nu-şi poate continua tratamentul prescris? - Este un adevărat paradox ceea ce se întâmplă cu această categorie specială de care trebuie să se ţină cont; pe de o parte, costul ridicat al operaţiei dă şansa prelungirii şi îmbunătăţirii calităţii vieţii, până la integrarea în circuitul social, pe de altă parte, neexistând fonduri (sau limitate fiind), continuarea tratamentului la externare este greu de susţinut (mai ales că rectificarea de buget se tot amână) şi din cauza veniturilor precare, căderile putând fi ireversibile. Constituind circa o cincime din costul operator, tratamentul postoperator este obligatoriu de întreţinut pentru supravieţuire. Ce să facă, însă, operatul pe cord, dacă nu mai ajunge să primească gratuitatea de care beneficiază, conform prevederilor legale în vigoare? De aici, un conflict exploziv, alimentat din realitatea cotidiană. - Şi chiar nu se poate face nimic pentru evitarea acestuia? - Avem relaţii bune, chiar foarte bune cu actuala conducere a Casei de Asigurări de Sănătate, căreia i-am înaintat memorii în acest sens, răspunsul, însă, este acelaşi: "lipsa fondurilor", "fonduri limitate", sau "rectificarea de buget n-a avut loc." - Situaţia este apanajul Bihorului, doar? - Nici vorbă, ea se regăseşte în toată ţara, se simte mai acut în judeţele din partea vestică a ţării: Arad, Timiş, Satu Mare, unde mortalitatea este mai mare decât în restul judeţelor. Dar, de când SMURD şi Serviciul judeţean de Ambulanţă intervin prompt la solicitare, multe, foarte multe cazuri ajung în timp util la spital, fiind salvate tot atâtea vieţi omeneşti. Nu poţi refuza cardiacul, chiar de e caz social! Clinica de Cardiologie este plină, aproape în permanenţă, în cazurile extreme ajungându-se şi la improvizaţia interimară a tărgilor, din moment ce primim zilnic 12-13 bolnavi, ne precizează prof. dr. Aurel Lazăr, şeful instituţiei. Avem pacienţi din toate localităţile judeţului, de la Avram Iancu la Vaşcău, de la Aleşd la Valea lui Mihai etc. Pe primele locuri în patologia cardiovasculară internată se situează: insuficienţa cardiacă, urmată de infarctul miocardic, hipertensiune arterială cu complicaţiile ei. - Numărul deceselor a fost mai ridicat acum, la debutul sezonului rece, decât înainte? - Nu, se situează în limita pronosticului. Şi nu au fost cauzate neapărat de fronturile atmosferice. Aş afirma că în vara toridă pe care am traversat-o am avut mai multe decât acum. - Cu medicamentele cum stă Clinica de Cardiologie? - Ne învârtim în acelaşi cerc vicios al fondurilor, mai ales că nu poţi estima cu exactitate numărul îmbolnăvirilor de cord şi al gravităţii acestora. Farmacia spitalului dispune, însă, cel puţin de medicaţia primelor trei zile de tratament al bolnavului. Apoi se refac comenzile pentru următoarele zile, încercându-se rezolvarea situaţiilor incidentale apărute fără voie. - Sunt bihorenii mai bolnavi de inimă decât ceilalţi români? - Se pare că în vestul ţării, deci şi în Bihor, bolile cardiace sunt mai frecvente şi mai pregnante decât în alte judeţe. Aceasta, probabil şi din cauza regimului alimentar. Problema mare care trebuie avută în vizor este cea a prevenţiei bolilor cardiovasculare cu tot ce implică aceasta.