Lipsa megafoanelor din staţia Aleşd afectează negativ deservirea călătorilor, ţinând cont că pe aici trec zilnic peste 20 de trenuri. Din păcate, mai sunt şi alte nereguli, care impun un control exigent şi cât mai grabnic.

Am lucrat toată viaţa numai la CFR şi munca era o datorie de onoare, iar disciplina era pe măsură. Când stau şi privesc în urmă, nu-mi vine să cred cum s-a distrus patrimoniul CFR, fiind afectată grav buna deservire a călătorilor. Staţia Aleşd, care avea cel mai mare volum de lucru înainte de 1989, astăzi a rămas doar cu fabrica de ciment, privatizată, care are trenurile şi locomotivele ei private. Din cauză că nu s-a plătit factura la curent, până nu demult casierele emiteau bilete la lumina lumânărilor. Tot în staţia CFR Aleşd, până cu circa două luni în urmă, casierele făceau şi pe crainicul, serviciu preluat de impiegaţii de mişcare, dar oricum niciun megafon nu funcţionează. Pentru că au avut loc reduceri de personal, în halta Aleşd, respectiv Butan nu sunt vânzători de bilete, călătorii urcă şi coboară în beznă, pe bâjbâite, riscându-şi viaţa. Din cauza traficului foarte redus, staţia Vadu Crişului (afiliată staţiei Aleşd) are numai două linii de circulaţie din cele cinci câte erau odinioară, deci linia 4 şi linia 2, iar linia 3, care are peron comun cu linia 4, este închisă din lipsă de fonduri. Călătorii urcă şi coboară din trenuri la linia a 2-a, fără ca aici să existe peroane.

De circa 10 ani impiegaţii de mişcare din Vadu Crişului nu mai emit bilete de călătorie, deşi au toate condiţiile, aceştia fiind singurii de pe secţia Oradea - Cluj, situaţie nelămurită de şeful staţiei Aleşd. Aceste abateri nu le vede nimeni şi când se va lua o măsură de remediere?

Teodor BALMOŞ, fost şef staţie CFR