Contractul este definit de către doctrina ca fiind un acord de voinţă între două sau mai multe persoane prin care se generează unele efecte juridice, mai precis dă naştere, modifică ori stinge un raport juridic.

Trecând dincolo de această definiţie, ceea ce putem conştientiza este faptul că, în sine contractul este un instrument juridic a cărui prezenţă în cadrul vieţii sociale, în cadrul circuitului civil nu poate să fie neglijată. Dar nu orice fel de acord de voinţă duce şi la generearea unui contract, acest acord de voinţă este supus unor condiţii, care se resfrâng asupra valabilităţii contractului. Nerespectarea condiţiilor de valabilitate ale contractului produc consecinţe grave în ceea ce priveşte fiinţa contractului, de cele mai multe ori nerespectara acestora duce la nulitatea absolută ori relativă a contractului. Probabil că această sancţiune va fi tratată în cadrul unor articole viitoare, în cadrul următoarelor articole ne vom ocupa de conţinutul contractelor şi în special de noţiunea de arvună, de clauză penală, iar pe sfărşit ne vom ocupa de clauzele considerate nescrise de noul Cod civil. Arvuna este regelementată de lege de la articolul 1543 din noul Cod civil şi până la articolul 1546 din cadrul noului Cod civil. Aceasta are două funcţii, şi anume, în primul rând constă într-o sumă de bani sau într-o cantitate de bunuri fungibile care  este predată celeilalte părţi contractante la momentul încheierii contractului cu titlu de avans din preţul contractului. În această ipoteză arvuna funcţionează ca şi o confirmare a intenţiei de a încheia contractul, în sensul că în măsura în care contractul este încheiat arvuna fie se impută asupra preţului fie se restituie. Dar problema care se pune este ce se întâmplă cu arvuna în măsura în care contractul nu este încheiat, iar răspunsul la această întrebare este dat de textul legal, mai precis articolul 1544 alin. 2 din cadrul Coului civil care stabileşte faptul că în măsura în care contractul nu este executat arvuna se va pierde. Textul de lege vine şi ne evidenţiază ceea ce înţelege prin noţiunea de a pierde arvuna, mai precis dacă nenexecutarea provine de la cel care a predat arvuna, acesta va pierde dreptul de a cere restituirea, iar dacă neexecutarea provine de la cel care a încasat arvuna acesta va fi obligat să restituie dublul acesteia. Ceea ce se poate observa din această modalitate de reglementare, este cea de a două funcţie a arvunei, mai precis funcţia de stabilire anticipată a prejudiciului contractual în caz de neexecutare, iar valoarea acestui prejudiciu este diferită după cum arvuna a fost primită sau aceasta a fost predată.

De menţionat faptul că legea oferă posibilitatea părţii contractuale de a cere rezoluţiunea contractului şi de a stabili valoarea prejudiciului. Bine înţeles că se va recurge la această opţiune numai în măsura în care prejudiciul este dincolo de valoarea arvunei. Arvuna însă nu trebuie să fie confundată cu avansul plătit la momentul încheierii contractului.

 

Av. Florian Cristian CURPAŞ

Piaţa 1 Decembrie nr. 5, ap. 7, Oradea

e-mail av.Curpas.Florian@gmail.com

0746/042.741