Amânare pentru pregătirea apărării

J.L., de 46 de ani, din mediul urban, doreşte să ştie dacă poate cere un termen de amânare pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării.

Conform art. 118 alin. 3 din Codul muncii, în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea de şedinţă; instanţa îi va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării.


Achitarea anticipată a creditului

F.D., de 27 de ani, din mediul rural, întreabă dacă poate să achite anticipat obligaţiile sale rezultate din contractul de credit.

Conform art. 11 din Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, consumatorul are dreptul să achite anticipat, integral sau parţial, obligaţiile sale rezultate din contractul de credit. În cazul achitării anticipate a obligaţiilor sale contractuale, consumatorul are dreptul la o reducere echitabilă a costului creditului, stabilită proporţional cu perioada de utilizare a creditului respectiv.


Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri

O.G., de 43 de ani, din mediul rural, ar dori să ştie care sunt reglementările legale în ceea ce priveşte sustragerea sau distrugerea de înscrisuri.

Conform art. 242 din Codul Penal, sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris care se află în păstrarea ori în deţinerea unui organ sau unei instituţii de stat ori a unei alte unităţi publice se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani. Tentativa se pedepseşte. Distrugerea din culpă a vreunuia dintre înscrisurile prevăzute mai sus, care prezintă o valoare artistică, ştiinţifică, istorică, arhivistică sau o altă asemenea valoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Dacă aceste fapte sunt săvârşite de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, maximumul pedepselor prevăzute se majorează cu un an.

2 mai 2008 - zi liberă?

J.E., de 29 de ani, din mediul urban, ar dori să ştie dacă 2 mai 2008 e zi liberă.

Conform Hotărârii nr. 450/2008 pentru stabilirea zilei de 2 mai 2008 ca zi liberă, pentru salariaţii din sectorul public, ziua de 2 mai 2008 se stabileşte ca zi liberă. Pentru această zi se va lucra în ziua de 24 mai 2008. Prestarea muncii în ziua de sâmbătă nu conferă dreptul de salarizare suplimentară sau acordarea de timp liber corespunzător. Aceste prevederi pot fi aplicate şi personalului salariat din sectorul privat în măsura în care partenerii sociali stabilesc astfel. Salariaţii din unităţile cu foc continuu, precum şi din alte unităţi a căror activitate nu poate fi întreruptă beneficiază de ziua stabilită ca fiind liberă, cu condiţia de a asigura continuitatea funcţionării acestor unităţi.


Condiţii pentru începerea execuţiei silite

S.P., de 59 de ani, din mediul rural, vrea să afle care sunt reglementările legale în ceea ce priveşte condiţiile pentru începerea executării silite potrivit Codului de Procedură Fiscală.

Conform art. 141 din Codul de Procedură Fiscală, executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare se înscriu toate creanţele fiscale neachitate la scadenţă, reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat, precum şi accesoriile aferente acestora, stabilite în condiţiile legii. Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Modificarea titlului de creanţă atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător. Titlul executoriu emis de organul de executare competent va conţine denumirea organului fiscal emitent; data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele; datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz; obiectul actului administrativ fiscal; motivele de fapt; temeiul de drept; numele şi semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; ştampila organului fiscal emitent; posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia; menţiuni privind audierea contribuabilului; codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului. Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu. Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanţe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită. Netransmiterea titlurilor executorii provenite în urma sancţionării contravenţionale, în termen de 90 de zile de la emiterea de către organele competente, conduce la anularea acestora. Conducătorul organului emitent al titlului executoriu are obligaţia emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenţiei personalului care se face vinovat de întârziere. Termenul de 90 de zile se prelungeşte cu perioada scursă în procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contravenţiei. În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele şi prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis şi dovada comunicării acestora, organul de executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente. În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de către un alt organ, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile. Instituţiile publice care nu au organe de executare proprii pot transmite titluri executorii privind veniturile proprii, spre executare silită, organelor fiscale, în baza unei convenţii încheiate cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau cu autorităţile administraţiei publice locale, după caz. Pentru realizarea creanţelor prevăzute, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau autorităţile administraţiei publice locale, după caz, reţin o cotă de 15% din valoarea creanţelor fiscale stinse. Sumele se utilizează de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau autorităţile administraţiei publice locale, după caz, ca venituri proprii, în condiţiile legii, pentru finanţarea cheltuielilor necesare îmbunătăţirii activităţii de administrare a creanţelor fiscale. Aceste prevederi se aplică şi în cazul în care prin legi speciale se stabilesc atribuţii de executare silită pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin unităţile sale subordonate şi pentru alte venituri decât cele menţionate în prezentul cod.

Încredinţarea copiilor minori după divorţ

E.L., de 28 de ani, din mediul urban, ar dori să ştie care sunt criteriile pentru încredinţarea copiilor minori după divorţ.

În cazul unui proces de divorţ, instanţa judecătorească sesizată are obligaţia să se pronunţe prin hotărârea de divorţ şi asupra încredinţării copiilor minori, chiar dacă nu există o cerere expresă a soţilor în acest. În cazul în care soţii sunt separaţi în fapt şi nu a intervenit o hotărâre judecătorească de încredinţare a copilului, organul competent pentru stabilirea modalităţii de exercitare a drepturilor părinteşti şi de păstrare a legăturii personale cu copilul aflat la celălalt părinte este autoritatea tutelară. Instanţa judecătorească va hotărî, odată cu pronunţarea divorţului, căruia dintre părinţi vor fi încredinţaţi copiii minori. În acest scop, instanţa va asculta părinţii şi autoritatea tutelară şi, ţinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta dacă au împlinit vârsta de zece ani, va hotărî pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredinţat tatălui sau mamei. Pentru motive temeinice, copiii pot fi încredinţaţi unor rude ori unor alte persoane, cu consimţământul acestora, sau unor instituţii de ocrotire. Totodată, instanţa judecătorească va stabili contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor. Învoiala părinţilor privitoare la încredinţarea copiilor şi la contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a acestora va produce efecte numai dacă a fost încuviinţată de instanţa judecătorească. Instanţa judecătorească decide încredinţarea copiilor minori în funcţie de interesul copiilor. Pentru a decide cu privire la încredinţarea copiilor minori, instanţa de judecată este obligată să asculte pe părinţi, autoritatea tutelară şi pe copiii care au împlinit vârsta de 10 ani. Ascultarea copilului minor se face în camera de consiliu în conformitate cu prevederile din Codul de procedură civilă. Părinţii se pot învoi cu privire la încredinţarea copiilor minori, însă această învoială trebuie încuviinţată de instanţa judecătorească, pentru a se verifica dacă corespunde intereselor copiilor. Învoiala părinţilor cu privire la încredinţarea copiilor nu este obligatorie pentru instanţa de judecată. Învoiala părinţilor privitoare la încredinţarea copiilor şi la contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a acestora va produce efecte numai dacă a fost încuviinţată de instanţa judecătorească. Pentru motive temeinice, copiii pot fi încredinţaţi unor rude ori unor alte persoane, cu consimţământul acestora, sau unor instituţii de ocrotire.
În cazul în care copilul a fost încredinţat unui părinte, acesta îşi va exercita drepturile părinteşti cu privire la persoana copilului. Când copilul a fost încredinţat unei alte persoane sau unei instituţii de ocrotire, instanţa judecătorească va stabili care dintre părinţi va exercita dreptul de a-i administra bunurile şi de a-l reprezenta sau de a-i încuviinţa actele. Persoana sau instituţia de ocrotire socială căreia i s-a încredinţat copilul va avea faţă de acesta numai drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor privitor la persoana copilului. Celălalt părinte are dreptul de a avea legături personale cu copilul, precum şi de a veghea la creşterea, educarea şi pregătirea lui profesională. În cazul în care copilul a fost încredinţat unei alte persoane decât unul dintre părinţi ori unei instituţii de ocrotire, acestea vor avea faţă de copil numai drepturile şi îndatoririle părinteşti cu privire la persoana acestuia. Neînţelegerile dintre părinţi privind modul în care urmează a se păstra legătura dintre părintele divorţat şi copilul încredinţat celuilalt părinte sunt de competenţa instanţei judecătoreşti.


Racordarea utilizatorilor la reţelele electrice

A.I., de 46 de ani, din mediul rural, ar dori să ştie cum se va face racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes public.

Conform Hotărârii nr. 90/2008 şi Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes public, acte normative care intră în vigoare în data de 12 iunie 2008, operatorul de reţea aprobă racordarea la reţeaua electrică prin emiterea avizului tehnic de racordare la cererea persoanei interesate, în oricare dintre următoarele situaţii: apariţia unui loc de producere sau de consum nou, definitiv ori temporar; separarea instalaţiilor unui utilizator de instalaţiile altui utilizator, în vederea racordării directe a acestora la reţeaua electrică a operatorului de reţea. Se solicită operatorului de reţea actualizarea avizului tehnic de racordare prin care s-a aprobat racordarea unui loc de producere sau de consum şi, după caz, înlocuirea sau modificarea instalaţiei de racordare în oricare dintre următoarele situaţii: dezvoltarea din punct de vedere tehnic şi energetic a activităţii unui utilizator la un loc de producere sau de consum existent, care necesită depăşirea puterii aprobate prin avizul tehnic de racordare; modificarea unor elemente de natură tehnică sau administrativă ale unui loc de producere sau de consum existent faţă de situaţia pentru care a fost emis avizul tehnic de racordare, fără depăşirea puterii aprobate prin acesta; modificarea instalaţiei de racordare realizată pentru un loc de producere sau de consum existent, fără creşterea puterii aprobate, pentru rezolvarea unor solicitări ale utilizatorului. Se consideră dezvoltare din punct de vedere tehnic şi energetic a activităţii unui utilizator la un loc de producere sau de consum existent, necesitând un spor de putere, oricare dintre următoarele situaţii: dezvoltarea activităţii unui producător prin montarea de generatoare noi, înlocuirea unor generatoare existente cu altele având putere instalată mai mare sau creşterea puterii instalate a generatoarelor existente; dezvoltarea activităţii unui consumator, respectiv creşterea puterii solicitate din reţeaua electrică faţă de puterea aprobată pentru locul de consum respectiv, determinată de extinderea activităţii proprii, dotarea suplimentară etc. sau de racordarea, în condiţiile legii, a unui utilizator la reţelele proprii; dezvoltarea unui operator de distribuţie existent sau a altui deţinător de reţea electrică de interes public. Se consideră modificare a unor elemente de natură tehnică în instalaţia de utilizare, fără depăşirea puterii aprobate prin avizul tehnic de racordare pentru acel loc de producere sau de consum, oricare dintre următoarele situaţii: modificarea naturii, structurii şi/sau a caracteristicilor generatoarelor; racordarea de către un utilizator la reţeaua proprie, în condiţiile legii, a unui alt utilizator; reducerea puterii absorbite de un consumator în urma separării unui alt consumator racordat iniţial la instalaţia sa. Se consideră modificare a unor elemente de natură administrativă, fără depăşirea puterii aprobate prin avizul tehnic de racordare pentru acel loc de producere sau de consum şi fără modificarea unor elemente de natură tehnică, oricare dintre următoarele situaţii: schimbarea denumirii unui utilizator sau a datelor de identificare a locului de producere sau de consum din motive administrative; schimbarea titularului locului de producere sau de consum prin preluarea obiectivului de la locul de producere sau de consum respectiv prin cumpărare, moştenire etc. Modificarea instalaţiei de racordare, fără modificarea puterii aprobate pentru un loc de producere sau de consum existent, se poate produce atunci când se solicită: modificarea punctului de delimitare a instalaţiilor; modificarea punctului de măsurare; creşterea gradului de continuitate a alimentării asigurat de instalaţia de racordare; condiţii privind alimentarea cu energie electrică ce impun modificarea sau înlocuirea unor elemente din instalaţia de racordare cu altele având alte caracteristici tehnice sau montarea de elemente noi. Cererile de racordare a unor locuri de producere sau de consum cu puteri mai mari de 50 MVA se adresează de către solicitanţi operatorului de transport. Cererile de racordare a unor locuri de producere sau de consum cu puteri de până la 50 MVA inclusiv, în funcţie de amplasarea acestora, se adresează de către solicitanţi, după caz: operatorului de distribuţie care deţine contract de concesiune a serviciului public privind distribuţia energiei electrice în zona respectivă; altor persoane care deţin o reţea electrică de interes public sau care era existentă la data intrării în vigoare a Legii energiei electrice. Cererea de actualizare a avizului tehnic de racordare se adresează operatorului de reţea la care este racordat solicitantul. Pentru realizarea racordării unui utilizator la reţeaua electrică de interes public se parcurg, după caz, următoarele etape: etapa preliminară de documentare şi informare a viitorului utilizator; depunerea de către viitorul utilizator a cererii de racordare şi a documentaţiei aferente pentru obţinerea avizului tehnic de racordare; emiterea de către operatorul de reţea a avizului tehnic de racordare, ca ofertă de racordare; încheierea contractului de racordare între operatorul de reţea şi utilizator; încheierea contractului de execuţie între operatorul de reţea şi un executant şi realizarea instalaţiei de racordare la reţeaua electrică; punerea în funcţiune a instalaţiei de racordare; punerea sub tensiune a instalaţiei de utilizare.