Peste câteva zile, la 23 iunie, se vor împlini doi ani de la convocarea, la Oradea, a întâlnirii de lucru privind realizarea autostrăzii ce va lega România şi Ungaria, eveniment care a reunit, prin eforturile deputatului de Bihor, Cornel Popa, reprezentanţi ai administraţiilor judeţene din Transilvania şi Ungaria, parlamentari români şi maghiari, oameni de afaceri şi specialişti în infrastructuri rutiere. KILOMETRU ZERO AL DECLARAŢIEI DE LA ORADEA Într-o "Declaraţie comună" pe care au redactat-o şi dat-o publicităţii la încheierea întâlnirii de lucru de la Oradea, participanţii considerau că proiectul autostrăzii ce va lega România şi Ungaria, prin Artand-Borş-Oradea, reprezintă o prioritate a politicii de dezvoltare regională şi se angajau să susţină politic acest proiect. "Strategia naţională privitoare la construcţia infrastructurii de transporturi, inclusiv reţeaua de autostrăzi, trebuie negociată şi redefinită potrivit atât intereselor naţionale, cât şi a celor regionale" susţineau semnatarii "Declaraţiei de la Oradea", considerând că prima autostradă care va lega România de reţeaua de comunicaţii a Uniunii Europene trebuie obligatoriu să treacă prin Transilvania, şi nu să o ocolească. "Având în vedere proiectele Uniunii Europene, ce s-au dezvoltat şi se dezvoltă în vestul României, în Ungaria (secţiunea M4-M8 a programului TINA), este imperios necesar să se considere ca prioritate elaborarea proiectului autostrăzii Artand-Borş-Oradea-Bucureşti," se preciza în document, semnatarii apreciind că politicile de investiţii şi dezvoltare în zonă, elaborate la nivel administrativ central, trebuie reconsiderate. Ca prim rezultat al acestui demers, Legea nr. 1/2002, aprobată de Parlamentul României, prevedea că tronsonul de autostradă Artand-Borş-Oradea-Cluj, în lungime de 167 km, are aceeaşi prioritate ca şi coridorul Nădlac-Deva- Bucureşti. Semnatarii Declaraţiei de la Oradea au solicitat premierului român, la 26 noiembrie 2002, în ajunul întâlnirii cu omologul său maghiar, abordarea distinctă a programului prioritar de construcţie a acestei autostrăzi şi colaborarea celor două ţări pentru identificarea surselor de finanţare al acestui proiect. UN PARTENERIAT PUBLIC-PRIVAT PAVAT CU BUNE INTENŢII Într-o declaraţie dată publicităţii în această săptămână, Miron Mitrea, ministrul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, a precizat că partea românească a autostrăzii care va lega Bucureştiul de Budapesta ar putea fi construită prin parteneriat de tip public-privat cu compania americanã de construcţii Bechtel. ?O echipă de specialişti americani se află deja aici pentru a realiza o serie de studii cu privire la redefinirea traseului viitoarei autostrăzi pe care vrem s-o construim pe ruta Bucureşti - Braşov - Sighişoara -Târgu-Mureş - Cluj - Oradea - Borş?, a declarat ministrul Mitrea, precizând că Bechtel a rezervat deja circa 800 de milioane de dolari pentru finanţarea acestui proiect. ?La o primă estimare, valoarea lucrărilor de construcţie se ridică la aproximativ 2,5 miliarde de dolari?, a adăugat oficialul MLPTL. CONSTRUCTORUL TUNELULUI PE SUB CANALUL MÂNECII ARE TOŢI AŞII PE MÂNECĂ În ediţia sa de miercuri, cotidianul "Jurnalul naţional" prezintă ompania Bechtel drept una dintre cele mai mari firme de lucrări publice din lume. Grupul american are o experienţă de peste 100 de ani, fiind specializat în construcţii, servicii tehnice şi de inginerie. Compania a executat lucrări în întreaga lume. Cel mai cunoscut proiect realizat de Bechtel îl reprezină tunelul pe sub Canalul Mânecii (Channel Tunnel Rail Link, din Marea Britanie), dar lui i se alătură, printre altele, Complexul chimic ExxonMobil?s din Singapore, conducta petrolierã Mayakan din Mexic, centrala Meizhou Wan, din China, rafinăria Reliance, din India. Aceeaşi sursă precizează că administraţia Bush a acordat companiei Bechtel principalele contracte privind şantierele reconstrucţiei irakiene. În Irak, Bechtel se va lansa în mai multe proiecte, de la refacerea aeroporturilor, la cea a porturilor, refacerea reţelei de apă potabilă, reconstrucţia centralelor electrice, reabilitarea şcolilor şi spitalelor, valoarea acestora fiind estimată la circa 680 de milioane de dolari.