Voicu Popa, la ceas aniversar - O jumătate de secol dedicat ,,Sportului rege''

Evident, a puncta din realizările acestui împătimit al balonului rotund este o sarcină foarte dificilă, deoarece nu am putea cuprinde în totalitate o viaţă dedicată aceluiaşi ţel: ,,Măria sa fotbalul''. După terminarea claselor primare în comuna natală, îşi continuă studiile la Liceul ,,Samuil Vulcan'' din Beiuş, pe care l-a absolvit în 1969 (secţia reală), prima legitimare fiind făcută la juniorii de la Bihorul Beiuş în 1965, pentru ca în următorul an să facă ,,pasul'' la prima echipă, activând până în 1969. Stagiul militar ('69-'71) l-a făcut în Timişoara jucând la UMT, după care a fost legitimat ('71) la Minerul Ştei, cu care a promovat în '72 în Divizia C. În perioada '73-'75 a activat la Progresul Timişoara, revenind din nou la Minerul, până în '81. A avut o mică prezenţă şi la concitadina Oţelul, revenind în '82 la Minerul şi activând ca jucător şi antrenor secund, până în anul 1990, când este numit antrenor principal. În această funcţie, în sezonul 1991-1992, pierde (la masa verde) promovarea în Divizia B, iar în următorul sezon, ca antrenor secund ratează un nou baraj de promovare. Din 1994 revine în ,,fotoliul'' de antrenor principal, dar în urma unor divergenţe renunţă la post în 1998, fiind rechemat la ,,datorie'' un an mai târziu. Promovează în Divizia C în anul 2003, dar după trei ani gruprea minieră se retrage din campionat datorită problemelor de ordin financiar. Sezonul 2007-2008 la petrecut ca antrenor principal la Oţelul, care din păcate a avut mai târziu soarta concitadinei Minerul. Nou înfiinţata echipă a oraşului în anul 2010, CSO Ştei, a pornit la drum cu Voicu Popa, în postura de antrenor principal, promovând în Liga a IV-a, după un singur periplu prin Depresiunea Beiuşului. După cinci ani consecutiv, Voicu Popa ocupă acelaşi post, având satisfacţia muncii împlinite, ca întotdeauna de altfel. De-a lungul carierei, prin ,,mână'' i-au trecut nenumărate generaţii de fotbalişti cărora a încercat, şi reuşit, să le ,,transmită'' din tainele fotbalului. Mulţi au ajuns la echipe din divizii superioare, dar toţi, aşa cum apreciază cu multă satisfacţie tehnicianul şteian, au avut talent şi dragoste pentru balonul rotund. ,,Am încercat întotdeauna, şi cred că am reuşit, ca în prim plan să pun educaţia, luptând ca fiecare jucător să aibă un scop în viaţă, explicându-le că noţiunea de om trebuie pusă înaintea unor interese obscure, prin respectul faţă de partenerul de întrecere. Sper că mi-am lăsat, şi îmi voi lăsa, întotdeauna loc de bună ziua, printr-un comportament civilizat atât pe terenul de sport, cât şi în societate'' a afirmat Voicu Popa, într-o clipă de răgaz, mai precis în cele câteva minute de pauză la unul din antrenamentele echipei. Ar fi multe, foarte multe de spus, însă în speranţa că am reuşit să punctăm cele mai importante ,,cotituri'' din viaţa acestui om deosebit, dorim să credem că şi de acum înainte, indiferent că va avea sau nu o funcţie pe tărâmul sportului, pe acest iubitor de sport îl vom întâlni întotdeauna aproape de dreptunghiul verde. Dar, cum îl ştim cu toţii cât este de neastâmpărat, Voicu este încă jucător activ la echipa Elefanţii Ştei, sub comanda antrenorului Alin Fofiu, în cadrul campionatului de minifotbal zonal Ştei, unde se dovedeşte a fi un jucător de bază.

Profilul omului Voicu Popa poate fi reliefat prin faptul că în întreaga sa activitate şi-a impus o mare dorinţă de autodepăşire, atât ca jucător cât şi ca antrenor, dar într-un mod deosebit în familie şi societate. Din acest colţ de pagină îi dorim ,,veşnicului tânăr'' Voicu Popa, tot binele din lume precum şi tradiţionala urare „La Mulţi Ani"!