Familia Morar Nicoleta (a Țuti) din comuna Răbăgani a fost duminică, 18 decembrie, gazda unui eveniment deosebit, realizat de către grupul folcloric „Florile Răbăganilor”, șezătoarea „Colindăm, Doamni, colind”.

 

Într-o atmosferă de înălțare sufletească, ce a stat sub zodia frumosului și a sărbătorescului, și-au dat întâlnire tineri și vârstnici la o adevărată șezătoare ce aduce aminte de satul tradițional din ținutul Răbăganilor. Aici a fost etalată o părticică din zestrea spirituală a acestor locuri unde s-a născut cântecul, bocetul, dar și colinda. Atmosfera a fost animată, încă de la început, de către nană Mariță Hareu, care la o vârstă apreciabilă a venit să reînoade puterea tradiției, să le demonstreze tinerilor ce se făcea pe vremuri în șezători: cum torceau fetele de măritat, ce cântece se cântau și cum feciorii furau fusele de la fete și le ascundeau în schimbul unui sărut.

La loc de cinste în cadrul șezătorii a stat aleruitul colacului de către Ionuț Horalipa și colindele interpretate de către Florina Morar Feier, Dalia Zbarcea, Florina-Maria Hele, Hellal Denis, Tica Denis, Macau Iasmina, Morar Nicolas, Andreea Birau și Ramona Birau. Au venit din Beiuș, special, pentru a fi părtașe la acțiunea etno-folclorică de la Răbăgani doamnele: Lucia Busuioc, învățătoare, Elena Lucuța și Petran, înflăcărate membre ale Asociației „Avram Iancu” din Beiuș și, din Timișoara, o fiică a satului, Voichița Moga. Participantele au colindat așa cum se colinda altădată prin Țara Beiușului. Momentele acestea, de un frumos și sublim aparte, au făcut intrarea în atmosfera magică a Sărbătorilor de Iarnă și a Crăciunului.

Despre Sărbătorile de Iarnă și nu numai a vorbit invitatul special al șezătorii, dr. Vasile Todinca, cercetător științific la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea. Acesta a arătat în cuvântul său că „universul care a dat naştere, i-a fost sortit plamădirii şi mai apoi extinderii, cântatului și corindatului a fost lumea satului, acea mirifică întindere ce reprezintă, încă, un imens depozit de spiritualitate, unde este adăpostită zestrea spirituală a ţăranului român, despre care Mircea Eliade spunea că prin excelenţă este o realitate încă vie”. Cu același patos, profesorul Vasile Todinca a continuat, arătând că „această lume a satului este populată de oameni discreți şi tăcuți, de anonimi, care au fost, în acelaşi timp, truditori ai gliei, păstori, poeţi, textieri, scriitori, interpreţi, dansatori, povestitori etc”.

Șezătoarea s-a încheiat într-o atmosferă de sărbătoare de regăsire a tradițiilor și de continuitate a acestora.

Ar fi minunat ca asemenea acțiuni să devină o tradiție, un prilej fericit de întâlnire a tinerilor cu tradiția, cu moștenirea strămoșească.

Rodica HELE