În 2000, a fost adoptată Legea 189, prin care persoanele persecutate, din motive etnice, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, şi nevoite să se refugieze din localităţile lor de domiciliu pot beneficia de anumite drepturi materiale. Ca urmare a acestei prevederi legale, mii de români strămutaţi, expulzaţi sau deportaţi s-au prezentat la casele de pensii din judeţele în care locuiesc acum pentru a le fi întocmite dosare care să le permită să beneficieze de drepturile ce le revin. Din păcate, multe dintre dosarele depuse nu au fost soluţionate sau a trecut foarte mult timp până când solicitantul a primit răspunsul, sporind astfel nemulţumirea şi, totodată, dezamăgirea celor care sperau ca, măcar acum, la bătrâneţe, să primească o "compensare" pentru suferinţele îndurate cu mai bine de o jumătate de secol în urmă. Unul dintre cei care şi-au depus dosar la Casa Judeţeană de Pensii Bihor, dar încă nu au primit nici un răspuns, este domnul Nicolae Filip, din Tileagd. "Eu sunt un persecutat pe motive etnice, un refugiat cu acte în regulă. Am depus dosarul, complet, în 24 aprilie 2003, şi încă nu a fost rezolvat. În data de 11 iulie, anul trecut, Casa de Pensii din Oradea mi-a trimis o citaţie prin care îmi cerea să aduc de la Ploieşti o adeverinţă care să demonstreze că totuşi am fost refugiat. M-am dus şi la Ploieşti. Acolo, după nervi şi cheltuieli, că este la 600 km depărtare, am reuşit să intru în posesia actului pretins, pe care l-am depus în 27 noiembrie 2003. Nici până acum nu am primit vreun răspuns", ne-a declarat, revoltat, Nicolae Filip. Directorul executiv adjunct al Casei Judeţene de Pensii Bihor, Leontin Ţîrle, ne-a precizat că dosarul este complet, iar săptămâna viitoare vor trimite decizia în acest caz. "Din păcate, persoana care se ocupă de aceste dosare a fost în concediu, a revenit, apoi iar a plecat. Dar acum, documentul adus de domnul Filip de la Ploieşti a fost pus în dosar. Până cel târziu săptămâna viitoare, îi vom trimite acasă decizia", a afirmat directorul adjunct al CJP Bihor.