În conul unei extreme nepăsări Odinioară, căminele culturale erau considerate adevărate aşezăminte de spiritualitate. Aici se puteau viziona spectacole, filme, aveau loc simpozioane, şezători,baluri la diferite serbări de sezon, funcţionau bibliotecile comunale etc. Şi la Căminul Cultural din Podgoria existau formaţii corale şi de dansuri, un grup vocal despre care şi acum îşi amintesc cetăţenii mai în vârstă. Starea jalnică de azi a Căminului Cultural din Podgoria denotă o extremă nepăsare: arată ca o clădire părăsită. Uşi şi geamuri sparte, pereţi ruinaţi, gunoaie de jur împrejur. Se pare că nu are nimeni interesul să protejeze această clădire. Mai degrabă, după cum se zvoneşte, se urmăreşte să ajungă cât mai distrusă, pentru ca cineva cu bani mulţi s-o cumpere cât mai ieftin şi să-i dea altă destinaţie, fără nici o legătură cu menirea de altădată. Oare aceasta să fie măsura de punere în practică a noilor prevederi de reabilitare a căminelor culturale şi a bibliotecilor?