Ziua de joi, 6 august 2015 au fost o zi plină de bucurie, sfinţenie şi binecuvântare pentru obştea monahală de la Mănăstirea Izbuc, din Eparhia Oradiei, fiind sărbătorit cel de-al treilea hram al bisericii de lemn din incinta aşezământului monahal, Schimbarea la Faţă a Domnului.

Acest hram ce a fost aşezat de către Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în anul 2013, la 4 august, cu prilejul resfinţirii vechii biserici. Bucuria duhovnicească a monahilor şi a mulţimilor de pelerini veniţi a fost intensificată de prezenţa Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în străvechea vatră de sihăstrie monahală a Izbucului, pentru serbarea marelui praznic al Schimbării la Faţă a Domnului din acest an.

Mulţime mare de preoţi de mir şi credincioşi au urcat la Mănăstirea Izbuc încă din ajunul sărbătorii, luând parte la slujba privegherii. În cadrul slujbei a fost săvârşită rânduiala tunderii în monahism a fratelui Arsenie, oficiată de Chiriarhul Oradiei. A urmat procesiunea la izvorul Izbuc, din incinta mănăstirii, cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi cu racla cu Sfinte Moaşte, oficierea Tainei Sfântului Maslu, a Paraclisului Maicii Domnului şi săvârşirea Sfintei Liturghii.

În dimineaţa zilei de joi, ziua praznicului, a fost oficiată Sfinţirea apei, Aghiasma Mică, după care a urmat Sfânta Liturghie săvârşită de Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, împreună cu un numeros sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, în altarul de vară al mănăstirii, în prezenţa a mii de credincioşi.

În predica rostită, Preasfinţitul Părinte Sofronie a subliniat importanţa praznicului Schimbării la Faţă a Domnului şi legătura cu Învierea Sa din morţi. Totodată Chiriarhul a mai arătat necesitatea căutării, în viaţa creştinului, a luminii dumnezeieşti necreate, care îl conduce spre Împărăţia cerurilor.

În cuvântul rostit la final, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, stareţul mănăstirii, a mulţumit Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru prezenţa la acest hram şi pentru purtarea de grijă necontenită pe care o are faţă de aşezământul monahal de la Izbuc. Mulţumiri au fost aduse tuturor pelerinilor veniţi din toate colţurile ţării şi tuturor celor care se jertfesc pentru sfânta mănăstire şi pentru construcţia noii biserici mari a mănăstirii. La final a fost oficiată o slujbă de pomenire pentru ctitorii aşezământului monahal şi a fost binecuvântată pârga de poame.

 

O oază duhovnicească

Un prilej de mare binecuvântare pentru obştea mănăstirii şi pentru toţi pelerinii veniţi să ia parte la praznicul Schimbării la Faţă a Domnului la Mănăstirea Izbuc a fost prezenţa unei icoane reprezentând pe Mântuitorul Iisus Hristos în grădina Ghetsimani, icoană pictată de către binecunoscutul duhovnic transilvănean, Părintele Arsenie Boca.

După terminarea Sfintei Liturghii, potrivit obiceiului, obştea mănăstirii a invitat pe toţi pelerinii prezenţi la o agapă creştinească, fiind servite bucate tradiţionale de post în cele două trapeze, precum şi în corturi special amenajate în acest scop în incinta aşezământului monahal.

Mănăstirea Izbuc a devenit o binecuvântată oază duhovnicească din ce în ce mai căutată, atrăgând mulţi pelerini din toate colţurile ţării, şi chiar de peste hotare. Numeroşi pelerini vin să-şi îngrijească sufletul, atraşi de cadrul natural deosebit în care se află mânăstirea, de sfintele slujbe ce se săvârşesc, de dragostea şi căldura cu care sunt întâmpinaţi de către obşte, cât mai ales de "Izbuc", un izvor de apă tămăduitor, cu curgere intermitentă, şi de o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, copie după icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la Mănăstirea Dălhăuţi, din Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, care se află aici încă de la reînvierea mănăstirii, din anul 1928.

Mănăstirea Izbuc a funcţionat din străvechime ca vatră de sihăstrie monahală, fiind reactivată în anul 1928 de către venerabilul Episcop ctitor Roman Ciorogariu al Oradiei. Ea funcţionează neîntrerupt de la reluarea firului vieţii monahale, fiind singurul aşezământ monahal existent în Episcopia Oradiei până la revoluţia din decembrie 1989.