Către Sing Poezia lui Alexandru Sfârlea s-a impus cu pregnanţă - cunoscând recunoaşteri semnificative din partea criticii literare - după apariţia, în 1995, a poemului Către Sing. Despre acesta, criticul literar Alex. Ştefănescu scria, atunci, între altele, în "România literară": "Dacă textele lui Alexandru Sfârlea ar fi luate în considerare, s-ar produce modificări în ierarhia de valori a creaţiei lirice contemporane (...). Poemul Către Sing reprezintă o performanţă în materie de întreţinere a arderii lirice. Poetul nu devine niciodată tern. El se adresează unei iubite imaginare, cu un nume exotic şi simbolic, Sing, recurgând la toate registrele stilistice posibile: al chemării, al implorării, al istorisirii, al interogării, al mărturisirii, al rememorării etc. şi izbuteşte să fie mereu convingător şi emoţionant, datorită autenticităţii mesajului. Poemul este de fapt un discurs, dar ce discurs! Poetul vorbeşte nu ca să se audă, ci ca să se facă auzit. Alexandru Sfârlea ne înfăţişează o dramă a celui ce vrea cu adevărat şi cu orice preţ să comunice". Acum - la un deceniu de la publicarea primelor 16 părţi ale poemului Către Sing - a apărut cartea, cu acelaşi titlu, desigur, compactă şi unitară, cu 43 de părţi. În mod indiscutabil, Către Sing va constitui unul din momentele de vârf ale anului poetic 2005, fiind, după părerea celor mai avizaţi critici literari, creaţia emblematică a poetului Alexandru Sfârlea. Cartea - apărută la Editura "Deliana" din Bucureşti, graţie generosului sprijin al ziaristului Călin Mircea Popa - se află deja în librării.